Iguazu – Acolo unde Apa se uneşte cu Cerul

• 
  

Autor: Nicu Parlog

O cascadă uriaşă. Ba nu! O înlănţuire spectaculoasă şi nemaivăzută de ape. Regina absolută a căderilor de ape! Loc de trecere între lumi! Poartă spre un ţinut magic în care apa, aerul şi piatra se împletesc armonios, pentru a crea una dintre minunile naturale ale lumii.

Toate expresiile de mai sus nu sunt altceva decât palide încercări de a pune în cuvinte splendoarea elementelor primordiale dezlănţuite la Iguazu.

Hai la Apa Mare!

Cascadele sau cataractele râului Iguazu constituie cea mai întinsă cădere de ape din lume. Dacă cascada Victoria din Africa aruncă neîncetat cel mai mare volum de apă curgătoare, iar cascada Angel din Venezuela deţine recordul celei mai înalte, aici, la Iguazu, putem admira cea mai "largă" şi mai diversificată cascadă de pe Terra. Aceasta deoarece sistemul de cascade Iguazu, situat la graniţa dintre Brazilia şi Argentina, este compus din nu mai puţin de 275 de cascade independente unele de celelalte, răspândite pe o suprafaţă totală de peste 2,7 kilometri pătraţi, căderea de ape de la Iguazu fiind mai lată chiar decât cascada Victoria.

În unele momente, depinde de poziţia în care se află, privitorii se simt aproape înconjuraţi de cascade: rotindu-şi privirea, pot "prinde" în câmpul vizual numai căderi de apă, pe o "întindere" de 260 de grade.

Cea mai spectaculoasă porţiune a cascadei este aşa numita "Garganta del Diablo", cum o numesc argentinienii, sau "Garganta do Diabo", în varianta brazilienilor. Este vorba de o formaţiune geologică în forma literei "U", înaltă de 83 metri în punctul maxim, lungă de 700 metri şi lată de 150 metri.

Numele sub care este cunoscută astăzi, Iguazu, vine din dialectele indigene Tupi-Guarani, din termenii Y- care înseamnă apă - şi Uasu, adică mare, grandios, imens.

Miturile locale au grefat şi o legendă despre un preaputernic zeu care s-a îndrăgostit de o frumoasă femeie, pe numele ei Naipi. Aceasta a rămas insensibilă la avansurile zeului, inima sa fiind dăruită unui muritor asemenea ei, pe nume Taroba.

Cei doi îndrăgostiţi au încercat să fugă din calea zeului mânios, urcându-se într-o canoe cu care au navigat pe apele râului Iguazu. În culmea furiei, zeul a sfâşiat albia râului creând astfel cataractele imense de astăzi şi condamnându-i astfel pe cei doi îndrăgostiţi la chinul căderii veşnice în hăurile de apă.

Revenind la fapte concrete, primul european care a descoperit complexul de cascade de la Iguazu a fost un conchistador spaniol, pe numele său Alvaro Nunez Cabeza de Vaca, care, în anul 1541, a ajuns în faţa marilor căderi de apă. Însă cascadele au fost explorate şi descrise pentru lumea ştiinţifică de abia în secolul al XIX-lea.

Panorama spre nemărginire

Situate chiar pe graniţă, cascadele sunt împărţite între cele mai mari state sud-americane: două treimi se află pe teritoriul argentinian, iar cealaltă treime este dincolo de graniţa imaginară cu Brazilia.

Un aspect observat imediat de turişti este schimbarea peisajului la fiecare pas. Cele mai bune privelişti depind, astfel, exclusiv de viziunea personală a turistului şi mai ales de poziţia pe care acesta o are faţă de căderile de apă. Ghidurile de vizitare recomandă, pe bună dreptate, ca turiştii să petreacă cel puţin o zi şi jumătate pentru a explora împrejurimile, atât pe partea argentiniană, cât şi pe cea braziliană.

Porţiunea argentiniană oferă privelişti panoramice, precum şi posibilitatea de a admira căderile de apă dintr-un punct situat deasupra lor. Pe de altă parte, vizitatorii de pe partea braziliană beneficiază de cele mai clare şi mai detaliate imagini.

Localnicii spun că malul argentinian este mai potrivit pentru explorarea şi experimentarea senzaţiilor apărute în imediata apropiere a cascadelor, pe când partea braziliana este mai potrivită pentru fotografii şi filmari, oferind ipostaze mai bune în această direcţie.

Evident, odată aflat(ă) în imediata apropiere a acestui gigant urlător care prăvăleşte apele tumultuoase până dincolo de linia orizontului, apare întrebarea evidentă "Oare mă voi uda din cap până în picioare?"

Răspunsul este unul pentru cutezători şi iniţiaţi, deoarece nu doar că "norii" de apă din zona te vor uda, ci vei fi de-a dreptul inundat, ud leoarcă, aproape înecat...

Din acest motiv, turiştii care vor să se apropie cât mai mult de grandiosul spectacol trebuie să fie echipaţi corespunzător cu salopete, pelerine, umbrele şi, mai ales, încălţăminte impermeabilă şi etanşă.

Câteva secrete şi amănunte folositoare

Pentru privilegiaţii sorţii care au norocul să viziteze acest magnific Monument al Naturii, trebuie ştiut că, din fericire, Iguazu poate fi vizitat fără probleme în orice perioadă a anului. La această longitudine şi latitudine, clima şi temperatura aerului sunt relativ constante în intervalul celor 365 de zile.

Cu toate acestea, cel mai bun sezon de vizitare este cel cuprins între lunile mai şi iulie şi, deoarece în acest interval de timp apele râului Iguazu ating cele mai înalte cote din întregul an, cantitatea de apă care se prăvăleşte în genunile de ceaţă este sporită de ploile sezoniere. Dacă fugi de mulţimea de turişti, alege lunile septembrie şi octombrie, perioadă în care, spun statisticile, se înregistrează cei mai puţini turişti.

Dacă vrei să obţii cele mai bune cadre fotografice pentru Beregata Diavolului, cele mai reuşite poze sunt cele efectuate după amiaza, când poziţia soarelui este cea mai prietenoasă pentru actul fotografic.

Reţine că ai nevoie neapărată de huse speciale, care să îţi protejeze de apă aparatul şi teleobiectivele foto.

Complexul de cascade de la Iguazu poate fi atins la fel de uşor de pe partea argentiniană, cât şi de pe cea braziliană. Ambele oraşe din apropiere, Foz do Iguaçu din Brazilia şi Puerto Iguazú, din ţara vecină, beneficiază de aeroporturi. Trecerea graniţei dintre cele două ţări, în dreptul cascadelor, este relativ uşoară pentru turişti.

Cascadele de la Iguazu sunt situate într-o zonă nelocuită, unde jungla, terenul dificil şi râurile acoperă împrejurimile, prin urmare nu se recomandă o expediţie pe cont propriu, fără compania unui ghid autorizat.