Avem aici, pe Pamant, la dispozitia noastra, zeci de dovezi incontestabile ale faptului ca planeta ne-a fost vizitata, in repretare randuri, de extraterestri. Nu, nu este vorba despre “omuletii verzi” din povestiile stiintifico-fantastice, ci de urmele formarii Sistemului Solar: meteoritii si asteroizii care si-au gasit cimitirul pe Pamant. Majoritatea craterelor ce servesc drept amintiri ale impactelor cu Terra s-au erodat pe parcursul succedarii erelor geologice, integrandu-se armonios in natura.
Craterul Meteor, din Arizona, SUA
Localizat in estul Flagstaff-ului, la o distanta de aproximativ 65 kilometri fata de acesta, craterul Meteor, cu un diametru de 1.220 metri si adanc de 180 metri, isi datoreaza impresionantul aspect selenar atat varstei relativ mici, de aproximativ 40.000 de ani, cat si climatului arid din desertul Arizonei de nord, in care este situat. S-a estimat ca autorul craterului, meteoritul Canyon Diablo, alcatuit, in principal, din nichel-fier, avea un diametru de aproximativ 50 metri si cantarea in jurul a 150.000 de tone. Craterul Meteor este, poate surprinzator, proprietate privata si se afla in posesia familiei Barringer inca din anul 1903. Turistii care il viziteaza sunt taxati cu 15 dolari la intrare de Meteor Crater Enterprises, iar un centru pentru vizitatori de pe marginea craterului ofera prezentari multimedia si ocazia de a analiza de aproape fragmente meteorice din fier, gasite la fata locului.
Localizat in estul Flagstaff-ului, la o distanta de aproximativ 65 kilometri fata de acesta, craterul Meteor, cu un diametru de 1.220 metri si adanc de 180 metri, isi datoreaza impresionantul aspect selenar atat varstei relativ mici, de aproximativ 40.000 de ani, cat si climatului arid din desertul Arizonei de nord, in care este situat. S-a estimat ca autorul craterului, meteoritul Canyon Diablo, alcatuit, in principal, din nichel-fier, avea un diametru de aproximativ 50 metri si cantarea in jurul a 150.000 de tone. Craterul Meteor este, poate surprinzator, proprietate privata si se afla in posesia familiei Barringer inca din anul 1903. Turistii care il viziteaza sunt taxati cu 15 dolari la intrare de Meteor Crater Enterprises, iar un centru pentru vizitatori de pe marginea craterului ofera prezentari multimedia si ocazia de a analiza de aproape fragmente meteorice din fier, gasite la fata locului.
Craterul Wolfe Creek, Australia
La fel ca Meteor Crater din Arizona, Wolfe Creek isi datoreaza starea de buna prezervare atat varstei, de circa 300.000 de ani, cat si mediului australian uscat. Abordand craterul pe sol, vizitatorii trebuie, intai, sa se catere pe o margine inalta de 25 de metri, inainte de a cobori pe podeaua acoperita de nisip a craterului, aflata la 50 de metri sub aceasta bordura. Atat fragmentele de fier oxidat din meteorit cat si sticla formata prin topirea nisipului la impactul cu acesta, au fost gasite in craterul Wolfe Creek, larg de 800 de meteri, atestandu-i originile astronomice. De asemenea, centrul craterului este impregnat de un miez din ghips, un mineral de culoare alba, ce retine apa si care permite cresterea arbustilor si a vegetatiei intr-un desert, altfel, neospitalier acestui gen de fenomene.
Craterul Manicouagan, Quebec, Canada
Manicougan este unul dintre cele mai vechi cratere inca vizibile, cel mai probabil, din pricina locatiei sale, pe Platoul Laurentian sau Scutul Canadian, la aproximativ 300 de kilometri nord de orasul Baie Comeau. Lacul care inconjoara platoul ridicat din jurul careterului masoara aproximativ 65 kilometri in diametru. O teorie interesanta, postulata de cercetatori ca David Rowley, John Sparay si Simon Kelley, avanseaza ideea conform careia craterul Manicouagan, craterul Rochechouart (Franta), craterul Saint Martin (Manitoba, Canada), craterul Obolon' (Ucraina) si craterul Aripa Rosie (North Dakota, SUA) ar fi fost create in timpul unei singure "inlantuiri de cratere", cauzata de un asteroid masiv care s-a fragmentat in zona inalta a atmosferei Pamantului. Desi miscarea placilor tectonice a dus aceste cratere prin toata lumea, cu 214 milioane de ani in urma ele erau suficint de apropiate si chiar aliniate, eventual, intr-atat incat sa poate determina o extinctie in Perioara Triassica a Erei Mezozoice.
Craterul Wetumpka, din Alabama, SUA
Cu aproape 82 de milioane de ani in urma, un meteorit cu diametrul de sub 350 de metri, a intrat in coliziune cu apele scazute ale marii din nordul a ceea ce este astazi orasul Montgomery, din Alabama. Ce a ramas astazi este unul dintre cele mai bine pastrate cratere marine de pe Pamant. Masurand aproximativ 8 kilometri in diametru, craterul Wetumpka prezinta un afloriment stancos pe marginea protubera si o falie de ascensiune in centru, ce tradeaza in mod evident efectele unui impact subit pe patul marin de roca. Reprezentarea artistica alaturata, in conceptia lui Jerry Armstrong, arata felul in care craterul Wetumpka ar fi putut arata la scurta perioada, in termeni geologici, dupa impact.
Lacul-Crater Lonar, India
Unul dintre cele mai faimoase cratere prin impact de pe teritoriul Indiei este lacul-crater Lonar, localizat in apropierea orasului Sultanpur din statul indian Maharashtra. Masurand nu mai mult de 1.6 kilometri in diametru, de la o margine la alta, craterul este, partial, umplut de un lac cu apa sarata, alkalina, avand latimea de 1.200 metri. Craterul Lonar a fost creat de impactul cu o cometa sau un meteorit in epoca Pleistocen, in urma cu aproximativ 52.000 de ani. Craterul isi pastreaza si astazi o buna parte din forma si aspectul sau originale, datorita, in parte, absentei glaciatiunii in regiunea Indiei precum si duritatii bazaltului vulcanic, ce alcatuieste intr-o mare masura solul dur al zonei.
Craterul Pingualuit, din Quebec, Canada
Descoperit la mijlocul anilor '40, dar de mult timp cunoscut indigenilor de aici sub denumirea de "Ochiul de Cristal al lui Nunavik", craterul Pingualuit este locul impactului cu un meteorit ce ne-a lovit planeta cu 1,4 milioane de ani in urma. Lacul care umple astazi acest crater este alimentat doar de precipitatii, rezultand o apa de o puritate exceptionala, cu un continut salin de numai 3 ppm (parti la milion), in timp ce media de salinitate a Marilor Lacuri este de 500 ppm. Cunoscut, formal, sub identitatea "Craterul Noului Quebec", Pingualuit se afla in peninsula Ungava, din nordul indepartat al Quebecului, si masoara 3,5 kilometri in diametru.
Craterele Kaali, din Estonia
In jurul anului 660 i.Chr, un meteorit a patruns in atmosfera Pamantului, s-a spart in cel putin noua fragmente si a intrat in coliziune cu insula baltica Saaremaa, dezvoltand forta unei bombe atomice de tipul celei lansate la Hiroshima. Unele dintre craterele formate atunci s-au umplut, mai tarziu, cu apa din subteran, dar si-au pastrat forma circulara ,caracteristica, de la formare, mult dupa ce ghetarii Erei Glaciare s-au retras. Cel mai mare crater Kaali are o largime de aproximativ 100 de metri si este umplut cu apa din subteran, al carei nivel variaza in functie de sezon. Evenimenul Kaali ar fi putut avea impact si la nivelul apei, nu doar pe uscat; indicii ale ceea ce trebuie sa fi fost o infioratoare tragedie umana pot fi descoperite in antice poeme epice ale vikingilor si finnilor, precum si in mitologia nordica. Principalul crater Kaali a fost denumit "Sfantul Lac" si ar fi putut fi folosit in ritualuri pagane.
Craterul Gosses Bluff, din Australia
Se poate spune despre craterul Gosses Bluff ca arata binisor pentru varsta sa: aproximativ 142 milioane de ani. Localizat in Teritoriul Nordic al Australiei, de o frumusete aspra, craterul prezinta un inel central alcatuit din varfuri care sageteaza cerul de cristal din zona salbatica a Australiei, pana la inaltimi de 150 metri. O populara destinatie turistica, dar nu pentru campat sau aventuri usoare, Gosses Bluff poate fi gasit la 180 kilometri vest de orasul Alice Springs. Sosirea meteoritului Gosses Bluff a cauzat devastare masiva si generala, lasand in urma impactului un crater cu diametrul de 22 de kilometri. Timpul si-a spus, insa, cuvantul, iar climatul local a modelat craterul, acesta masurand in prezent "numai" 5 kilometri in latime.
Lacurile Clearwater, din Quebec, Canada
Lacurile Clearwater sunt o pereche de cratere pline cu apa, amaplsate in Quebec, Canada, in apropierea Golfului Hudson. Asemenea altor cratere foarte vech - in acest caz, aproximativ 300 milioane de ani - craterele-gemene si-au pastrat sturctura de baza gratie patului de roca rigid al Scutului Canadian. Lacurile circulare au 26 kilometri, respectiv 36 kilometri in diametru, iar unul dintre ele prezinta un cerc interior de insule care ii atesta forma pluriinelara. Fenomenul craterelor duble, rar dealtfel pe Pamant, este adesea intalnit pe alte planete si luni stancoase din alte parti ale sistemului nostru solar. Cauza celor de pe Terra ar putea fi aceea ca obiectul de impact s-a frant in doua fragmente in timpul prabusirii prin atmosfera planetei noastre, sau, dupa cum postuleaza unii cercetatorii, asteroidul a fost acompaniat, in ultima sa calatorie, de o... luna.
Craterul Wilkes Land, din Antarctica
Dispunand de avantajul cartografierii solului terestru cu ajutorul tehnologiilor precise ale satelitilor si de camere performante ale caror raze patrund dincolo de limitele vederii umane, noi cratere si ramasite ale impactelor din vechimea Pamantului ies la lumina continuu. Cum aterizarea meteoritilor pe planeta noastra nu este un "privilegiu" al unei singure regiuni, ci un fenomen global, nici chiar lumea de gheata a Antarcticii nu a ramas imuna la asemenea evenimente: ceea ce ar putea reprezenta cel mai mare crater descoperit vreodata este, astazi, adapostit de stratul masiv de gheata al Polului Sud, de milioane de ani. Daca teoriile curente vor fi confirmate, ele indica un crater cu diametrul de 483 kilometri, sapat in linia de coasta a Antarcticii, cu circa 250 milioane de ani in urma. Antarctica era un mediu mai temperat in acea perioada, mai ales in infierbantata zi in care un asteroid cu diametrul de 50 kilometri a aterizat aici, intr-o explozie de proportii. Craterul Wilkes Land, posibil format in conjunctie cu craterul Bedout, din apropierea Australiei, larg de 200 kilometri, ar fi putut fi cauzat de meteoriti ale caror efecte secundare au condus la cea mai rea extinctie in masa din istoria Pamantului: Marele Deces care a incheiat Permianul.
*
Descopera
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu