de Iulia Nalatan
Am văzut Taj Mahal-ul în poze de atâtea ori. Totuşi, realitatea depăşeşte cu mult orice imagine. Impresia pe care mi-a lăsat-o acest loc e cea a perfecţiunii şi armoniei. La fel că un superb apus de soare, Taj-ul te lasă fără cuvinte. Prin simplitate şi simetrie e un simbol al eleganţei. E un monument extrem de feminin şi delicat ce sfidează greutatea marmurei. Emoţie sculptată în piatră sau, cum spunea Tagore, "o lacrimă pe obrazul timpului".Aflat în Agra, monumentul e considerat cel mai bun exemplu de arhitectură mogulă din India şi e una din cele 7 minuni ale lumii.
Povestea Taj Mahal-ului este una despre iubirea care depăşeşte moartea. Cel puţin aşa se spune. Construirea Taj-ului a fost poruncită de conducătorul Shah Jahan (1628-1658). Soţia cea mai dragă a acestuia, Arjumand Bano Begum, iubită, prieten, consilier politic, a devenit ulterior Mumtaz Mahal (Coroana Palatului). Mumtaz i-a dăruit lui Shah Jahan 14 copii şi l-a însoţit pe împărat peste tot, inclusiv pe câmpul de luptă. Într-una din campaniile militare, Mumtaz a murit dând naştere celui de-al 14 copil. Ultima ei dorinţă a fost ca împăratul să-i dovedească iubirea construind cel mai frumos mausoleu.
Construcţia monumentului a început în 1632 şi a durat 22 de ani, implicând munca a peste 20.000 de oameni. Se spune că Imperiul Mogul a dispus la vremea respectivă de enorme bogăţii şi resurse financiare. Astfel, pentru a da viaţă acestui proiect cele mai de calitate materiale au fost folosite, cei mai talentaţi meşteri şi artizani au fost angajaţi.
Accesul la Taj se poate face prin 3 porţi din piatră roşie de Agra, perfect aliniate cu centrul monumentului. Fiecare poartă e că un văl care îţi dezvăluie treptat frumuseţea ascunsă în spate.
După ce treci de poartă vezi la depărtare superba bijuterie albă de care te apropii traversând grădina, charbagh (char=patru, bagh=gradina), ca un covor persan. În Islam, grădina are o simbolistică spirituală. Potrivit Coranului, paradisul este o grădină minunată iar grădină de pe pământ trebuie să fie o reflectare a paradisului. Dintr-o suprafaţa totală de 580 m x 300 m, grădina ocupă 300 m x 300 m.
Taj-ul a fost construit, strategic, pe malul râului Yamuna care furniza apa necesară printr-un ingenios sistem de aprovizionare. Apa este parte a paradisului, în viziunea profetului Mohamed. În mod normal, canalele care traversează grădina reflectă silueta vaporoasă a Taj-ului iar fântânile arteziene, când funcţionează, transformă locul într-o Grădină a Edenului.
Taj-ul este construit din marmură albă, adusă din Rajasthan. În funcţie de momentul zilei, de la răsărit la apus, marmura reflectă nuanţe şi culori de tot felul.
Impresionează armonia dimensiunilor şi a spaţiului folosit, stilul combinând superlativul artei indiene şi persane. Una din caracteristicile principale ale arhitecturii mogule este simetria radială şi bilaterală. Astfel, din orice parte te-ai uita la Taj, vezi acelaşi lucru. Are formă octogonală, cu feţe identice. Înăuntru sunt 16 camere, 8 pe fiecare nivel. Mumtaz este înmormântată de-a dreapta lui Shah Jahan, cu faţa către Mecca. Vizitatorii pot vedea doar o replică a mormintelor, originalele aflându-se în camera subterană.
Mausoleul este construit pe o platformă cu câte un minaret în fiecare colţ. Dacă te uiţi cu atenţie, fiecare minaret nu este perfect vertical ci înclinat spre exterior, astfel încât, în caz de cutremur să nu se prăbuşească peste construcţia centrală.
E evident că fără avansate cunoştinţe de tehnologie şi ştiinţă, fără mii de minţi strălucite şi mâini îndemânatice asemenea perfecţiune nu se putea realiza.
Dacă de departe Taj-ul te impresionează prin armonia între grandoare şi eleganţă, de aproape eşti surprins de minunăţia detaliilor.
Inscripţiile din Coran, frumos caligrafiate cu negru, se folosesc de iluzia optică ca să arate de aceeaşi dimensiune când te uiţi de jos. Cei care au studiat tematica acestor inscripţii spun că locaţia şi forma monumentului sunt o reprezentare a tronului lui Allah care domneşte peste Grădina Paradisului în Ziua Judecăţii.
Decoraţiunile superbe sunt realizate prin piatra dură, pietre preţioase şi semipreţioase fiind integrate în marmură sub formă de modele florale repetitive. Prin arabesque precizia matematică devine estetic şi simbol. Fiecare colţisor e minuţios decorat, ca o operă de artă unică. Din păcate, dacă timpul nu a fost un duşman suficient de puternic, invaziile străine şi vârtejul istoriei au reuşit să mutileze faţa Taj-ului. În prezent, pietrele strălucitoare despre care se vorbeşte lipsesc cu desăvârşire şi puţine sunt colţurile rămase perfect intacte.
*** Vizita mea la Taj Mahal nu ar fi fost la fel de specială fără ajutorul Simonei (http://incredibleindianart.blogspot.com/) şi al lui Zakir. Le mulţumesc din suflet pentru că mi-au dăruit amintiri frumoase în Agra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu