BLOG ENCICLOPEDIC 2 - DESCOPERA

Nasul de cămilă: inspiraţie pentru împădurirea Saharei?

2012-03-05T08:50:00.000-08:00

Galerie foto (3)

O echipă de oameni de ştiinţă lucrează la un plan ambiţios care vizează plantarea unei păduri în Deşertul Sahara. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, cercetătorii se vor baza pe principii foarte asemănătoare cu cele pe baza cărora funcţionează sistemul respirator al cămilelor.

Cercetătorii vor construi pentru început o uriaşă seră în Qatar, ale cărei costuri finale vor atinge cifra de 5,25 milioane USD.

Planul intitulat Sahara Forest Project va folosi apa de suprafaţă, precum şi apa pompată de la adâncimi de peste 200 metri, pentru a iriga copacii, plantele şi culturile de alge care vor sta la baza viitorului biotop forestier din Sahara.

Sistemul de irigaţie va funcţiona într-un mod asemănător cu nările cămilelor, prin condensarea apei pe care căldura o evaporă în fiecare zi.

Când o cămilă expiră aer umed, nasul său îl absoarbe instantaneu, condensând în interiorul nărilor fiecare picătură de apă pentru a evita deshidratarea cavităţii nazale în condiţiile arşitei din deşert. Prin intermediul aceluiaşi mecanism, nările cămilei absorb umiditatea din aerul nopţii pentru o hidratare optimă a cavităţii nazale.

Inspiraţi de această adaptare ideală a cămilei, designerii proiectului afirmă că suprafaţa de 10.000 de metri pătraţi a serei va funcţiona asemănător. Cu ajutorul energiei furnizate e de panourile solare, cercetătorii vor pompa apa în interiorul uriaşei structuri acoperită de sticlă.

Aerul încins din deşert va evapora umezeala depusă pe seră în timpul nopţii, dar gardurile vii plantate în puncte strategice vor funcţiona ca un aparat de aer condiţionat, păstrând în interiorul serei o temperatură propice creşterii plantelor.

"Proiectul pilot din Qatar va demonstra beneficiile reducerii deşeurilor din sistemele tehnologice. Mesajul nostru vizează soluţiile potrivite pentru mediul ambiant, dezvoltarea societăţilor umane şi are o importanţă economică pe termen lung", declară Joakim Hauge, director general al Sahara Forest Project.

Plantele şi algele cultivate într-o primă etapă vor fi folosite în producţia de biomasă.

Surse: Daily Mail, Sahara Forest Project

Camerunul apelează la armată pentru a opri măcelul elefanţilor

2012-03-05T08:47:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Camerunul a lansat o ofensivă militară ce are ca scop eliminarea braconierilor dintr-un parc naţional situat în nord-estul ţării, în apropiere de graniţa cu Ciad. În ultimele luni sute de elefanţi au fost ucişi pentru fildeşul lor, situaţia fiind considerată alarmantă de agenţia ONU însărcinată cu problemele de mediu.

Ministrul apărării, Alain Mebe Ngo'o, a anunţat noua politică a ţării în cadrul unei transmisii TV, afirmând că ţara trebuie să ia măsuri împotriva braconierilor, despre care se crede că ar fi de origine sudaneză.

În ultimele 8 săptămâni s-a înregistrat un veritabil masacru în Parcul Naţional Bouba NDjida, fiind ucişi între 200 şi 300 de elefanţi. Înainte de acest masacru, aproximativ 400 de elefanţi trăiau în acest parc.

WWF afirmă că braconierii sunt din Sudan şi vorbesc limba arabă, fiind dotaţi cu armament numeros şi cu cai. Cea mai probabilă destinaţie a cantităţii gigantice de fildeş braconate este piaţa asiatică.

În mod curent, 100 de soldaţi camerunieni au fost detaşaţi în Parcul Naţional pentru a proteja zona de braconieri.

Elefanţii din zona de nord a Camerunului constituie 80% din populaţia elefanţilor de savană din întreaga Africă Centrală.

Sursa: AP

Misterul înălţimii Everestului va fi dezlegat peste doi ani

2012-03-05T08:41:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Chiar şi la ora actuală există încă o dezbatere fulminantă cu privire la adevărata înălţime a celui mai celebru munte din lume. Se credea că piscul Chomolugma măsura 8.848 metri după ce a fost măsurat de o echipă indiană în anul 1954. Cu toate acestea, China susţine că Zhumulangma Feng, cum numesc chinezii cel mai înalt munte al lumii, măsoară 8.843 metri. Americanii vin şi ei cu o estimare diferită. Cine va avea dreptate?

O echipă a U.S. National Geographic Society a declarat, în anul 1999, că Everestul măsoară cu exactitate 8.849 metri, bazându-şi datele obţinute pe tehnologia GPS.

În prezent, Nepalul, stat pe teritoriul căruia este situat cel mai înalt munte din lume, a apelat la ajutorul unei echipe internaţionale pentru a afla cu maxim de acurateţe înălţimea celebrului munte.

Înălţimea reală a muntelui a devenit subiect de maximă importanţă cu ocazia divergenţelor dintre China şi Nepal cu privire la natura acestui munte, situat la graniţa dintre cele două state. Înainte de cercetarea geologică a subcontinentului indian, efectuată de britanici în anul 1852, omenirea din acele vremuri credea că cei mai înalţi munţi erau Anzii sud-americani.

Marea Estimare Trigonometrică a Indiei coloniale a fost făcută cu ajutorul unui teodolit, un aparat de măsurat special care, în acele vremuri, era de talia unui cal mai mic.

Muntele îşi datorează numele englezesc lui Sir George Everest, geograf şi geodez britanic care a efectuat unn important studiu geodezic al subcontinentului indian.

Stabilirea înălţimii exacte a Everestului va fi foarte diferită în zilele noastre, dar la fel de dificilă ca în trecut. Operaţiunea va implica ajutorul unor echipe de şerpaşi care vor trebui să care echipament de tip GPS la înălţimi considerabile. Staţiile de măsurare vor fi amplasate în trei puncte distincte, iar măsurătorile se pot întinde pe o perioadă de doi ani de zile.

Un singur fapt important trebuie luat în consideraţie: placa tectonică a subcontinentului indian avansează în continuare în platoul himalayan, proces care durează de milioane de ani şi care duce la ridicarea continuă a Everestului, munte care devine tot mai înalt de la an la an.

Sursa: Discovery News

Cele mai frumoase imagini astronomice din 2012, surprinse în Insulele Canare (VIDEO)

2012-03-05T08:38:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Fotograful spaniol Daniel López a dat publicităţii o nouă operă de artă: un videoclip ce surprinde spectacolul celest ce poate fi observat în timpul nopţii în Insulele Canare.

Clipul intitulat „The Light of Stars” reprezintă continuarea unuia dintre cele mai reuşite filme de tip time-lapse ale anului 2011, „El Cielo de Canarias”, în care erau surprinse comorile naturale ale Insulelor Canare.

Noul videoclip a fost realizat în Parcul Naţional Teide din Tenerife, López obţinând acces la instalaţiile Institutului de Astrofizică, zone închise în mod normal publicului. Situate la peste 2.000 deasupra nivelului mării, Insulele Canare reprezintă un loc popular în rândul fotografilor, deoarece oferă o perspectivă neîngrădită asupra spaţiului cosmic.

Imaginile surprinse de Lopez „surprind ceea ce nu putem vedea cu ochiul liber”, fotograful garantând că „toate imaginile video sunt reale, peisajele, stelele, constelaţiile şi Calea Lactee fiind capturate folosind tehnicile standard de obţinere a imaginilor astronomice”.

Iată imaginile surprinse de fotograf:

El Cielo de Canarias 2012 / The Light of Stars from Daniel López on Vimeo.

Sursa: Vimeo

Mortalitatea din cauza cancerului este în scădere în Europa

2012-03-05T07:26:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Deşi în acest an vor muri de cancer mai mulţi europeni decât oricând până acum, totuşi, în ansamblu, cifra mortalităţii din această cauză este în scădere pe continent, anunţă cercetătorii italieni.

Pare paradoxal, totuşi proiecţiile statistice arată că lupta împotriva cancerului înregistrează victorii importante.

Studiul a fost realizat de specialiştii de la Institutul de Cercetări Farmalcologice Mario Negri din Milano, Italia.

Ei au analizat datele privind mortalitatea din cauza cancerului în ţările Uniunii Europene, în perioada 1970-2007, şi le-au combinat cu datele satatistice ale Comisiei Europene privind creşterea populaţiei.

Cifrele scot în evidenţă diferenţele între o situaţie de moment şi tendinţele pe termen lung.

E adevărat că, în acest an, numărul total de decese din cauza cancerului va fi mai mare ca oricând în Europa, acest lucru datorându-se îmbătrânirii populaţiei.

Totuşi, comparativ cu valorile din 2007, mortalitatea din cauza cancerului va fi mai mică în acest an cu 10% la bărbaţi şi 7% la femei.

Specialiştii în domeniu consideră că acesta e un semn că atât tratamentele, cât şi eforturile de prevenire a apariţiei bolii au dat roade.

Valerie Beral, de la Universitatea Oxford, Marea Britanie, consideră că un factor esenţial în scăderea mortalităţii prin cancer a fost faptul că, în ultimele decenii, mulţi oameni au renunţat la fumat.

Sursa: New Scientist

Aliajele cu memorie vor salva podurile avariate de cutremure

2012-03-05T07:23:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Pilonii podurilor care au suferit detreiorări produse de seisme sunt, în mod obişnuit, reparaţi folosind beton sau polimeri armaţi cu fibre, metode care însă necesită mult timp. Aliajele cu memorie, în schimb, oferă posibilitatea de a repara pilonii în doar câteva ore, spun specialiştii de la Universitatea din Illinois - Urbana-Champaign, SUA.

Sârma realizată din aliaj metalic cu memorie (shape memory alloy - SMA) are capacitatea de a reţine forma iniţială şi a reveni la ea prin încălzire.

Datorită acestor calităţi, repararea unui picior de pod avariat devine mult mai simplă. Întâi, se îndepărtează betonul sfărâmat şi se înlocuieşte cu un mortar cu întărire rapidă. Apoi, pilonul este înfăşurat cu o spirală de sîrmă realizată dintr-un aliaj special (din nichel, titan şi niobiu), în prelabil extrudată (întinsă prin tragere, cu utilaje speciale). Când este însă încălzită, cu ajutorul unor arzătoare, sârma se contractă şi se strânge în jurul pilonului, consolidându-l.

Testată pe piloni la scară redusă (o treime din mărimea normală), metoda s-a dovedit rapidă şi eficientă: reparaţiile au necesitat mai puţin de 15 ore (comparativ cu cel puţin o săptămână în cazul metodelor clasice), iar pilonii astfel reparaţi s-au dovedit a fi chiar mai rezistenţi decât atunci când erau noi. Un alt avantaj al metodei este acela că, pentru a fi pusă în practică, nu necesită un grad înalt de calificare a muncitorilor.

În următoarele luni, metoda va fi aplicată la câteva poduri rutiere din statul american Illinois, pentru a se testa durabilitatea în timp a structurilor astfel reparate.

Sursa: New Scientist

Roşu ca o căpşună? Nu chiar…

2012-03-05T07:21:00.000-08:00

Galerie foto (1)

În căutarea unor soiuri de fructe cu aspect cât mai original, cercetătorii horticultori de la Universitatea Cornell, SUA, au creat un soi de căpşuni surprinzător prin culoarea sa vişinie întunecată.

Se numeşte Purple Wonder şi este un soi de căpşuni foarte dulci, cu o aromă intensă şi un conţinut mare de antioxidanţi, benefici pentru sănătate. În plus, are şi o înfăţişare interesantă, prin culoarea închisă a fructelor, culoare care se regăseşte şi în interior.

Căpşunile Purple Wonder îşi fac debutul azi la o mare expoziţie de horticultură, Philadelphia International Flower Show.

Universitatea Cornelll, unde a fost obţinut soiul, a încheiat un acord în exclusivitate cu o firmă specializată, W. Atlee Burpee Co., pentru comercializarea seminţelor de căpşuni din acest soi.

Sursa: Live Science
Sursa foto: W. Atlee Burpee & Co

NASA a anunţat descoperirea anului: un lac imens cu apă pe un satelit al lui Jupiter! (VIDEO)

2012-03-05T07:15:00.000-08:00

Galerie foto (2)

O sondă a NASA a constatat că sub suprafaţa de gheaţă ce acoperă Europa, unul din sateliţii planetei Jupiter, se află un imens corp de apă subterană. Apa lichidă este un ingredient necesar pentru toate formele de viaţă pe care le cunoaştem, această descoperire sugerând că Terra nu este singurul loc din sistemul nostru solar în care există viaţă.

Lacul subteran descoperit de sonda Galileo are un volum similar Marilor Lacuri din America de Nord, iar cercetătorii spun că mai multe lacuri de acest tip ar putea exista în zonele subţiri ale scoarţei de gheaţă de pe Europa.

Suprafaţa de apă descoperită este acoperită de bancuri de gheaţă care se dezintegrează, iar cercetătorii cred că acest mecanism permite transferul de nutrienţi şi de energie dinspre suprafaţă către corpul de apă subteran, astfel că Europa este un habitat mult mai prietenos vieţii decât se credea până acum.

Britney Schmidt, geofizician la Universitatea din Texas, a explicat că "până acum, majoritatea oamenilor de ştiinţă credeau că gheaţa de pe Europa este prea groasă pentru a fi un habitat prietenos vieţii. Noile dovezi arată că există porţiuni mai subţiri, în care există lacuri gigant. Acest lucru sugerează că oceanul de pe Europa este un loc în care ar putea exista forme de viaţă".

"Nu am fi putut înţelege procesele prin care aceste lacuri de apă de pe Europa s-au format dacă în ultimii 20 de ani calotele glaciare ale Pământului nu ar fi fost studiate intens", a adăugat Don Blankenship, co-autor al studiului.

Europa nu este singurul corp ceresc din sistemul nostru solar care are potenţialul de a găzdui viaţă. Cercetătorii suspectează că şi Enceladus, unul din sateliţii lui Saturn, ar putea găzdui forme de viaţă.

Agenţiile spaţiale din SUA şi Europa plănuiesc misiuni spre lunile lui Jupiter, pentru a le studia la faţa locului. Acestea ar putea fi lansate spre finalul acestui deceniu sau la începutul deceniului următor.

Surse: NASA , BBC News

„Oceanul” de pe Europa este prea acid pentru a găzdui viaţă

2012-03-05T07:11:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Speranţele cercetătorilor de a găsi forme de de viaţă pe Europa, satelitul natural al lui Jupiter, au primit o lovitură serioasă. Oceanul situat sub calota de gheaţă care acoperă Europa are o aciditate atât de mare, încât chiar şi cei mai optimişti cercetători se îndoiesc de posibilitatea descoperirii vreunei ipotetice vieţuitoare extraterestre.

Descoperirea a fost o lovitură şi pentru partizanii teoriilor care susţin posibilitatea existenţei vieţii pe alte planete.

Cercetătorii americani au ajuns la această concluzie tranşantă după ce au examinat elementele chimice de pe suprafaţa satelitului Europa.

Compuşii chimici cercetaţi s-au dovedit a fi molecule oxidante, precum cele de peroxid de hidrogen şi oxigen, molecule care pot forma legături cu alte elemente chimice pentru a crea compuşi noi.

Moleculele oxidante joacă un rol esenţial pentru dezvoltarea formelor de viaţă, iar oxigenul este un element fundamental pentru majoritatea formelor de viaţă de pe Terra.

Din nefericire, cercetătorii cred că, pe Europa, oxidanţii respectivi formează mai degrabă legături cu compuşi ai sulfului, precum sulfurile, rezultând substanţe acide, de exemplu acid sulfuric.

Acest fenomen este asociat cu o aciditate mare a oceanului de pe Europa, unde pH-ul poate ajunge la 2,6, aceeaşi aciditate pe care o au băuturile răcoritoare cu cola..

Asemenea caracteristici chimice nu sunt prielnice apariţiei şi dezvoltării formelor de viaţă, dupa cum spune Matthew Pasek, cercetător la Universitatea din Florida şi unul dintre autorii acestui studiu.

"În aceste condiţii este aproape imposibilă formarea membranei celulare, iar dezvoltarea unor polimeri organici la scară largă este improbabilă", declară el.

Singurele posibile supravieţuitoare în acest mediu extrem de ostil ar putea fi doar unele forme de microorganisme acidofile, respectiv bacterii care se dezvoltă într-un mediu bogat în sulfuri.

Sursa: Daily Mail

Inteligenţa artificială în viaţa de zi cu zi: utilă la sortarea cartofilor

2012-03-05T07:08:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Sună mai degrabă caraghios, dar nu e o glumă: un program special permite unui sistem computerizat să înveţe să aleagă cartofii, deosebindu-i pe cei sănătoşi de cei atinşi de boli specifice. Departe de a fi un experiment gratuit, este un exemplu al implicării sistemelor robotizate în aspectele vieţii cotidiene, în agricultură şi industrie.

Sistemul computerizat a fost creat de specialiştii Laboratorului de Robotică al Universităţii Lincoln din Marea Britanie.

În această ţară, cultivarea şi comercializarea cartofilor reprezintă o activitate economică cu o cifră de afaceri de aproape 4 miliarde de euro; totuşi, sortarea - una dintre cele mai importante operaţii premergătoare comercializării - este făcută încă, în bună măsură, manual.

Specialiştii de la Universitatea Lincoln şi-au propus să înveţe un sistem robotizat să recunoască prezenţa unor boli care afectează tuberculii de cartofi. Sistemul TADD (Trainable Anomaly Detection and Diagnosis) beneficiază de inteligenţă artificială, de un sistem de vizualizare şi de un software care îi permite să înveţe de la un "profesor" uman să discearnă prezenţa unor simptome ale unor boli ale cartofului.

Cercetătorii susţin că sistemul TADD poate deja să identifice câteva boli comune ale cartofului, precum râia argintie şi streptomicoza.

Sistemul a fost construit din componente ieftine, uşor de procurat, unele dintre ele (de pildă, staţia grafică) fiind împrumutate din universul jocurilor video.

TADD va putea fi utilizat, în viitor şi, pentru sortarea altor produse agricole (mere, morcovi etc.); de fapt, creatorii săi îl gândesc ca pe un "sistem de detectare a anomaliilor" de uz general, ce va putea fi folosit într-o mulţime de aplicaţii.

Sistemul TADD este testat, în prezent, în colaborare cu o firmă locală care se ocupă de comercializarea cartofilor, şi se descurcă la fel de bine ca şi "omologii" săi umani.

Cercetătorii cred că sistemul nu va elimina complet nevoia implicării factorului uman în sortarea cartofilor (care este o operaţiune în care combinaţia între văzul de tip uman şi capacităţile de învăţare ale omului este esenţială), dar va interveni în etapele iniţiale, de sortare grosieră, lăsând oamenilor partea de fineţe a operaţiunii.

Sursa: BBC

Cu capul în acceleratorul de particule: povestea lui Anatoli Bugorski / Nicu Pârlog

2012-03-05T07:04:00.000-08:00

Galerie foto (4)

Isteria planetară întreţinută de o mass media ahtiată de senzaţional a întors pe toate părţile experimentele de la CERN şi cursa pentru descoperirea bosonului Higgs, botezat - cumva gratuit şi forţat - Particula lui Dumnezeu. Milioane de oameni au fost în pragul panicii generalizate imaginându-şi o Apocalipsă neaşteptată, care poate debuta oricând sub forma unei minuscule găuri negre apărută prin eforturile unor savanţi ”inconştienţi”. Acceleratorul de particule, o instalaţie extrem de complexă, ale cărei rost şi mod de funcţionare prea puţini le înţeleg, tinde să fie privită, din această cauză, ca un soi de maşinărie infernală, cauză şi unealtă a distrugerii umanităţii. În aceste condiţii, ce să mai credem despre un om al cărui cap a fost prins într-un accelerator de particule aflat în plină funcţiune? Ei bine, faptul s-a petrecut în anul 1978, omul a supravieţuit incredibilului accident, iar întâmplarea de atunci continuă şi în prezent să ridice multe întrebări în rândul comunităţii ştiinţifice internaţionale.

Accidentul

Când doi protoni se ciocnesc într-un accelerator de particule, sunt transformaţi în muoni şi alte particule. Este cumva ca în situaţia ipotetică în care, din ciocnirea a două maşini oarecare, ar rezulta un tanc şi câteva motociclete. Sună bizar şi ilogic dar, foarte sumar, cam aceasta este situaţia în cadrul fizicii de frontieră: totalul poate fi diferit de suma părţilor implicate într-un experiment specific.

La fel s-a întâmplat şi în ziua de 13 (!) iulie 1978, într-unul din laboratoarele Institului Rosatom de Fizică a Particulelor din Protvino, un oraş situat la 100 kilometri sud de capitala rusă Moscova. Cercetătorul Anatoli Petrovici Bugorski lucra în cadrul sincrotronul U-70, cel mai mare accelerator de particule aflat pe atunci în Uniunea Sovietică.

În acea zi, Bugorski verifica o piesă care părea defectă din cadrul echipamentului acceleratorului.

Pe când se întindea peste accelerator pentru a se poziţiona mai bine în dreptul piesei cu probleme, inevitabilul s-a produs. Anatoli Bugorski a făcut o mişcare greşită şi capul său s-a blocat în dreptul orificiului pe unde fluxul de protoni circula cu viteze uriaşe dintr-o parte în alta a tubului acceleratorului.
Pe moment, cercetătorul nu a păţit mare lucru, cu toate că fluxul de protoni care i-a intrat în craniul avea uriaşa valoare de 200.000 rd la punctul de pătrundere, iar după ce-i trecuse prin cap, la propriu, fluxul atinsese şi valoarea de 300.000 rd (rad - cu simbolul rd - este o unitate de măsură a dozei de radiaţii absorbite de o ţintă).

Pentru cei nefamiliarizaţi cu aceste valori şi forţe fizice, trebuie menţionat faptul că un om expus în mod normal unei doze de radiaţii cu valoarea de 500-600 rd moare instantaneu.
În schimb, Bugarski a supravieţuit teribilului accident. Conform propiilor declaraţii, cercetătorul sovietic "a văzut un fulger mai strălucitor decât o mie de sori, dar nu a simţit nicio durere".
Cu toate acestea, chipul său avea să poarte pentru totdeauna urmele întâlnirii cu fluxul de protoni.

Omul proton

Urmele nefericitului accident aveau să-l marcheze pe Bugarski pentru tot restul vieţii lui.
Partea stângă a feţei sale, pe unde trecuse fluxul de protoni se umflase considerabil, iar chipul său devenise de nerecunoscut.

Autorităţile sovietice l-au tratat cu mare atenţie în perioada imediat următoare accidentului; la urma urmei, Anatoli Bugorski era prima persoană din lume care supravieţuise unei asemenea încercări.
Cercetătorul a fost internat de urgenţă într-un spital din Moscova, pentru ca doctorii să-i monitorizeze cu atenţie starea sănătăţii.

Experţii erau convinşi că Anatoli avea să moară în cel mult 2-3 săptămâni, niciun om nu avea cum să supravieţuiască după ce fusese expus la asemenea radiaţii! Cu toate acestea, Anatoli Bugarski avea să le o ofere o surpriză de proporţii, atât lor, cât şi întregii lumi ştiinţifice.

În următoarele zile, stratul superior al epidermei de pe partea stângă a feţei şi ceafa lui Anatoli avea să se desprindă, oferind echipei care îl studia prim-planuri cu părţile "arse" de fluxul protonilor.
Creierul său avea să fie afectat în continuare, nervii care acţionau musculatura de pe partea stângă a capului aveau să se necrozeze în decursul următorilor doi ani, ceea ce a făcut, într-un final, ca Anatoli să rămână cu partea stângă a feţei complet paralizată.

Chipul lui Anatoli Bugorsky fotografiat la scurtă vreme de la accidentul din acceleratorul de particule

Cu toate acestea, Bugorski nu a murit şi a rămas în continuare o persoană relativ sănătoasă, ba mai mult: s-a putut reîntoarce la cercetările sale ştiinţifice. În cele din urmă a reuşit chiar să îşi susţină doctoratul.
La început, capacităţile sale intelectuale nu au fost afectate, dar activităţile mentale au început să-l obosească tot mai mult pe măsură ce înainta în vârstă.

Între alte efecte secundare resimţite în urma nefericitului accident, Bugorski şi-a pierdut complet auzul la urechea stângă, rămânând cu un neplăcut şi constant zgomot intern în ureche. A mai suferit şi de pe urma unei serii de şase atacuri de similare celor de epilepsie (mai precis crize convulsive tonico-clonice).

Din acel moment, evenimentul care i-a schimbat viaţa avea să-i rămână întipărit pe fizionomie: partea dreaptă a feţei i-a îmbătrânit normal odată cu trecerea anului, pe când partea stângă a feţei a rămas în mod straniu netedă şi cumva tânără, fără niciun fel de rid al pielii. Când se încruntă sau zâmbeşte, o face doar cu partea dreaptă a feţei, obrazul "îngheţat" acum 32 ani rămâne complet imobil.
În ciuda teribilei încercări, Bugorski şi-a continuat activitatea ştiinţifică, menţinându-şi după accident postul de coordonator al Departamentului de Fizică Experimentală.

De ce atâta discreţie?

Deoarece orice lucru care avea vreo legătură cât de mică cu domeniul energiei nucleare şi al fizicii experimentale era ţinut secret în Uniunea Sovietică, evenimentul în care a fost implicat Anatoli Bugorski a fost ţinut sub tăcere de autorităţile vremii.

Timp de peste 10 ani, Bugorski a fost atent supravegheat şi i s-a interzis să discute cu oricine despre accidentul care îi schimbase viaţa. De două ori pe an, Anatoli mergea la o clinică specializată din Moscova pentru investigaţii. Tot acolo, "omul-proton", după cum fusese denumit de autorităţi, avea ocazia să cunoască alte victime iradiate în urma unor accidente de natură nucleară.
"Precum foştii deţinuţi, ne recunoşteam uşor unii pe alţii, eram mereu conştienţi de prezenţa noastră în societate. Nu sunt mulţi ca noi în lumea întreagă; prin urmare, ne cunoaştem unii altora poveştile de viaţă. În general, este vorba de poveşti triste", se destăinuia, peste ani, Anatoli într-un interviu.

În ciuda acestor aspecte, Bugorski se consideră o excepţie fericită: nu doar că a scăpat cu viaţă şi se bucură de o sănătate rezonabilă, dar timp de mulţi ani a fost tratat ca un preţios simbol viu, folosit în propaganda sovietică, ulterior rusească, cu privire la cercetarea medicală a cazurilor de iradiere.
Schimbarea paradigmei politice care a dus la destrămarea URSS-ului nu i-a fost totuşi benefică. Într-o Rusie sărăcită şi dezorientată, condusă pe atunci de Boris Elţîn, supravieţuitorul Bugorski avea să se mai lupte odată pentru viaţa sa. Astfel, în anul 1996, Anatoli nu reuşeşte să câştige statutul de persoană cu handicap sever, statut care i-ar fi permis accesul gratuit la medicaţia pentru crizele sale de epilepsie.
În prezent, povestea sa a devenit cunoscută în întreaga lume, dar Anatoli Bugorski nu poate intra în contact direct cu cercetătorii occidentali care vor să-l studieze.

Motivele sunt cel puţin interesante: cercetătorii occidentali nu au acces în oraşul Protvino, din cauza statutului acestuia de obiectiv strategic rus, iar Bugorski pur şi simplu nu are bani să călătorească în afara Rusiei.
Politica strictă a Kremlinului cu privire la statutul oraşelor secrete, în care aveau şi au încă loc cercetări cu obiect ştiinţific şi militar, nu ar trebui să mire pe nimeni.
În aceste oraşe, multe dintre ele cu locaţii încă ţinute secrete, atmosfera este foarte asemănătoare cu cea din perioada Războiului Rece, iar regulile valabile pe atunci nu s-au schimbat cu mult nici în zilele noastre.

În perioada imediat următoare încheierii celui de-al doilea Război Mondial, guvernele sovietice au construit de la zero numeroase orăşele unde mii de savanţi şi cercetători aveau să trudească zi şi noapte pentru descoperirea de noi surse de putere şi avans tehnologic pentru URSS. Circa 60 de astfel de aşezări ştiinţifice au fost construite pe teritoriul Uniunii Sovietice între anii 1945-1980. Unele dintre ele, mai precis cele în care se construiau noi arme, nu sunt nici măcar trecute pe hărţi.

Alte orăşele aveau ca principal obiect de activitate lucrul la ceea ce sovieticii denumeau cu mândrie propagandistică "Atomul Paşnic". Accesul spre ele era total interzis străinilor, iar rezidenţii, în marea lor majoritate oameni de ştiinţă, erau atent supravegheaţi de agenţii KGB.
În schimbul izolării şi secretomaniei care le înconjura la tot pasul, oraşele respective erau situate la câteva ore de condus cu maşina de marile oraşe din URSS. De asemenea, cercetătorii care lucrau aici se bucurau de un standard de viaţă considerabil mai bun decât al cetăţeanului sovietic de rând. Oraşele erau amplasate de obicei în zone idilice, preponderent în mijlocul pădurilor şi în apropierea cursurilor de apă. Kremlinul nu vroia ca savanţii săi să sufere de vreo formă de stres.

Chiar şi libertatea de care se bucurau cercetătorii în interiorul orăşelelor strategice era considerabil mai mare decât a celorlalţi cetăţeni sovietici. Bunăoară, savanţii de aici aveau voie să îşi organizeze propriile petreceri, concerte sau expuneri artistice care nu se înscriau în mod obişnuit în linia ideologică a Partidului Comunist.
În schimbul talentului, muncii şi dedicaţiei acestor generaţii întregi de savanţi, oraşele ştiinţei au stat la baza statutului de superputere militară şi ştiinţifică a URSS-ului, timp de mulţi ani.

Şefii de promoţie, talentele native, tinerii ambiţioşi, cu toţii se înghesuiau într-o competiţie acerbă care le-ar fi permis accesul la o viaţă mai bună şi o libertate mai mare - într-un fel - în interiorul acestor oraşe. Erau nişte aleşi ai soartei...

Astăzi, după ce Rusia şi-a recăpătat o parte din puterea şi statutul de odinioară, oraşele ştiinţei încearcă, la rândul lor, să atingă gloria de altă dată.
Cât despre Anatoli Bugorski, "omul-proton" trăieşte în continuare în Protvino, alături de soţia sa Vera Nikolaevna şi fiul lor, Peter.
A rămas un exemplu viu al unei perioade recent apuse, precum şi excepţia care confirmă regula în cazurile de iradiere cu doze fatale.

Oceanele se acidifiază mai repede decât au făcut-o în ultimii 300 de milioane de ani

2012-03-03T02:27:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Oamenii de ştiinţă au descoperit că nivelurile tot mai mari ale dioxidului de carbon din atmosferă determină scăderea pH-ul apelor din oceane într-un ritm alarmant.

În ultimul secol, pH-ul a scăzut cu 0,1 unităţi, ceea ce indică o scădere de 10 ori mai rapidă comparativ cu cel mai rapid declin înregistrat până acum, care a avut lor acum 56 de milioane de ani.

Apa mării absoarbe CO₂ din atmosferă, formându-se acid carbonic. Cu cât nivelul pH-ului din mare este mai mic, cu atât cel al acidului este mai crescut.

Cazurile anterioare de acidificare a oceanelor au fost legate de extincţii în masă ale creaturilor marine, ceea ce înseamnă că evenimentele curente ar putea ameninţa specii importante.

Grupul Interguvernamental de Experţi în Evoluţia Climei (IPCC), însărcinat cu evaluarea riscurilor determinate de încălzirea globală datorată efectelor activităţii umane, anunţă că, până la sfârşitul acestui secol, nivelul pH-ului ar putea să mai scadă cu încă 0,3 unităţi.

Acum 56 de milioane de ani, concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă s-a dublat şi a făcut ca nivelul pH-ului să scadă cu 0,45 de unităţi de-a lungul a 20.000 de ani. Fosilele datând din acea perioadă indică faptul că mai mult de jumătate din toate speciile care trăiesc pe fundul mării au dispărut, afectând lanţul trofic şi ducând la extincţia mult mai multor specii.

Sursa: Businessweek

Japonezii au inventat pistolul non-letal care te lasă fără grai

2012-03-03T02:25:00.000-08:00

Galerie foto (2)

Doi cercetători din Japonia au găsit o soluţie inedită pentru a opri din vorbit persoanele limbute: „SpeechJammer”, o armă nonletală ce are ca efect amuţirea persoanei asupra căreia este folosit.

Dispozitivul conceput de Kazutaka Kurihara de la Institutul Naţional de Ştiinţă Industriala Avansată şi Tehnologie din Japonia şi de Koji Tsukada de la Universitatea Ochanomizu foloseşte o tehnologie foarte simplă: reproduce cuvintele emise de persoana ţintită la foarte puţin timp după ce au fost vorbite.

Efectul, similar ecoului, face extrem de dificil ca persoana ţintită să continue conversaţia.

„Vorbirea umană poate fi blocată printr-un procedeu simplu: repetarea sa la o distanţă de câteva milisecunde în direcţia celui ce vorbeşte”, au explicat cei doi. „Acest efect este foarte deranjant pentru oameni, discomfortul dispărând atunci când aceştia tac”, au adăugat cercetătorii.

„SpeechJammer”, aşa cum este denumit dispozitivul, este echipat cu un microfon direcţional şi un difuzor. Aparatul este conceput astfel încât doar persoana către care este îndreptat va avea parte de experienţa neplăcută.

Cercetătorii au conceput până acum 2 dispozitive de acest tip, unul fiind fix, iar celălalt portabil. Oamenii de ştiinţă japonezi sugerează că sistemul ar putea fi folosit în locurile publice în care vorbitul este nepotrivit, cum ar fi bibliotecile.

Surse: CBC, Arxiv

Invenţia care schimbă energia verde: bateria din metal lichid (VIDEO)

2012-03-03T02:22:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Donald Sadoway, profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a dezvoltat o baterie din metal lichid care ar putea revoluţiona domeniul energiei din surse regenerabile.

Energia regenerabilă (precum cea obţinută cu ajutorul centralelor solare şi eoliene) are un potenţial uriaş în economisirea resurselor naturale, doar că productivitatea acestor instalaţii depinde de starea vremii.

Pentru a depăşi această problemă, Sadoway a creat bateria care poate stoca energia generată de centralele solare şi cele eoliene.

Bateria este alcătuită din trei straturi. Metale lichide cu densităţi diferite (şi menţinute la temperaturi de aproximativ 500 de grade Celsius) sunt aşezate peste şi sub un strat de sare topită. Materialele acţionează ca electrozi pozitivi şi negativi, iar sarea ca un electrolit. Bateria creează curent în mod similar cu o baterie tradiţională, iar prin inversarea sensului curentului are capacitatea de a se reîncărca.

Echipa condusă de Sadoway a mărit treptat dimensiunile bateriei până a ajuns la o versiune de un metru. Scopul este acela de a combina mai multe baterii pentru crearea uneia gigantice, capabilă de a fi utilizată în reţeaua de energie electrică. Profesorul susţine că bateria este la doar doi ani distanţă de comercializare, fiind mult mai ieftină decât una litiu-ion.

Sursa: BBC

Educaţia 2.0 - cea mai importantă revoluţie din istoria omenirii / Marius Comper

2012-03-03T02:15:00.000-08:00

Galerie foto (3)

Omenirea se confruntă astăzi cu o transformare fără precedent în istorie: o revoluţie a informaţiei. Un rol important în acest proces îl joacă Internetul, tehnologia care transferă puterea cunoaşterii din mâinile instituţiilor de învăţământ superior în cele ale tuturor persoanelor interesate. În ultimii ani au fost lansate mai multe platforme online ce îşi propun să transforme viaţa studenţilor din întreaga lume, oferindu-le acestora şansa unei educaţii de cea mai bună calitate cu cost minim. UNESCO estimează că în următorii 30 de ani vor avea parte de educaţie superioară mai multe persoane decât în toată istoria omenirii.

Iată câteva dintre iniţiativele online ce au potenţialul de a transforma viaţa pe Terra:

Khan Academy

Khan Academy este o platformă înfiinţată de Salman Khan, unul din pionierii educaţiei online. Academia online oferă peste 3.000 de videoclipuri educaţionale, pe teme ce variază de la matematică şi fizică la istorie şi medicină.

Khan nu a intenţionat să transforme lumea, ci doar să ajute o verişoară mai tânără să înveţe. Iniţial, Khan îi preda verişoarei sale Nadia meditaţii virtuale la matematică prin Yahoo Messenger, însă după ce mai multe rude şi câţiva prieteni i-au solicitat la rândul lor ajutorul, a hotărât să înregistreze lecţiile în format video şi să le încarce pe Youtube. „Un om poate educa lumea cu ajutorul unui computer! Nu-mi pot imagina o modalitate mai inspirată utilizare a timpului pe care îl am la dispoziţie”, a explicat Khan.

Clipurile lui Khan au avut un succes neaşteptat, astfel că el şi-a dat demisia de la fondul de investiţii la care lucra pentru a se dedica integral proiectului „Khan Academy”. Pe lângă clipuri, site-ul conţine şi un software ce le permite profesorilor şi părinţilor să evalueze care părţi ale materiei au fost însuşite de studenţi şi care nu, evoluţia lor fiind înregistrată treptat pe o „hartă a cunoaşterii”. Avantajul clipurilor este că fiecare persoană poate învăţa în ritmul său, acumulând cunoştinţe în funcţie de propriile nevoi şi posibilităţi.

În ultimii doi ani, organizaţia a primit finanţări din partea Bill & Melinda Gates Foundation şi a gigantului Google, iar astăzi este unul dintre cele mai populare site-uri educaţionale din lume, lecţiile sale fiind vizionate de peste 125 de milioane de ori până acum.

Astăzi, peste 3,7 milioane de studenţi virtuali accesează site-ul în fiecare lună, iar Khan investeşte în traducerea cursurilor în tot mai multe limbi pentru a se apropia de ţelul propus: oferirea unei educaţii de calitate, în mod gratuit, tuturor celor ce o doresc.

Persoanele implicate în proiectul Khan Academy au planuri măreţe pentru viitor. Shantanu Sinha, preşedintele academiei, susţine că proiectul este doar un aspect al „transformărilor majore” ce vor avea loc în domeniul educaţiei. „Tabletele vor deveni ieftine şi omniprezente şi ne vor permite accesul nelimitat la informaţie, care va deveni o resursă la fel de uşor de găsit precum apa curentă. Accesul la o educaţie de cea mai bună calitate va fi considerat o necesitate umană de bază”, afirmă Sinha.

Udacity, iniţiativa unui profesor de la Stanford

Udacity reprezintă cea mai nouă încercare de a face educaţia de calitate accesibilă tuturor. Proiectul a început atunci când Sebastian Thrun, un profesor de la Universitatea Stanford, a decis să predea nu doar studenţilor săi cursul „Introducere în Inteligenţa Artificială”, ci tuturor celor interesaţi, în mod gratuit online. Participanţii online urmau să aibă parte de aceeaşi educaţie, de aceleaşi teste şi de aceeaşi atenţie în acordarea notelor precum cei prezenţi în sala de curs.

Iniţiativa sa a avut mult mai mult succes decât se aştepta: în primele ore, peste 5.000 de persoane s-au înscris pe site-ul dedicat cursului. „Până duminică seara, numărul crescuse la 10.000, iar luni dimineaţa a trebuit să particip la câteva şedinţe cu reprezentanţii universităţii, pe care nu-i informasem de iniţiativa mea”, a relatat Thrun ulterior.

În cele din urmă, la cursul de inteligenţă artificială s-au înscris peste 160.000 de studenţi din 190 de ţări. Thrun a descoperit că printre aceştia se numărau inclusiv persoane din Afghanistan, care călătoreau pe distanţe mari, prin zone periculoase, pentru a avea acces la Internet. 23.000 de studenţi au absolvit cursul, iar 248 au obţinut scoruri perfecte (performanţă pe care nu a reuşit-o niciunul dintre studenţii de la Stanford).

Thrun stabilise încă din 2011 că nu dorea prelungirea contractului său cu universitatea Stanford, care expira, deoarece urma să se dedice unui alt proiect în care joacă un rol important: ‘’Google Car”, în cadrul căruia Google şi-a propus să creeze o maşină capabilă să se conducă singură. Acesta nu a fost, însă, singurul proiect în care s-a implicat Thrun după ce a plecat de la Stanford.

Impresionat de succesul neaşteptat al cursului online, profesorul Thrun a decis să cheltuiască 200.000 de dolari din economiile personale pentru a lansa o nouă platformă dedicată învăţământului online: Udacity. Thrun îşi propune ca Udacity să fie o instituţie de învăţământ superior de calitate, la care toată lumea să aibă acces gratuit.

Udacity a lansat două cursuri deja disponibile publicului: unul în care studenţii vor învăţa de-a lungul a 8 luni cum să conceapă un motor de căutare şi altul în care vor învăţa să programeze un automobil care se conduce singur. Cursurile sunt deschise tuturor, nefiind nevoie de cunoştinţe anterioare pentru a participa. Thrun îşi doreşte ca Udacity să ofere în viitor numeroase alte cursuri de informatică. Sergey Brin, cofondator al Google, a încurajat proiectul, recomandând tuturor să participe la cursuri, deoarece „informatica îţi permite apoi să realizezi aproape orice”.

Cursurile lui Thrun nu sunt structurate precum cele obişnuite. „Mi-am dat seama că notele reprezintă eşecul sistemului educaţional”, a afirmat Thrun. În sistemul educaţional actual, o persoană care ia o notă „de trecere” merge mai departe, deşi nu dovedeşte cunoaşterea materiei predate. „Când înveţi să mergi pe bicicletă şi nu-ţi iese, nu te opreşti din învăţat pentru a încerca să te apuci de ceva mai greu, cum ar fi mersul pe un un uniciclu”, explică Thrun. Astfel, Thrun a conceput platforma Udacity pentru a permite fiecărui student să înveţe în ritmul său, până stăpâneşte materia.

Thrun are planuri măreţe, dezvăluite de manifestul publicat pe site-ul personal: „Sunt împotriva educaţiei accesibile doar celor mai buni 1% din studenţii lumii. Sunt împotriva educaţiei superioare ce costă zeci de mii de dolari. Sunt împotriva dezechilibrului pe care îl provoacă actualul sistem în lume. Doresc să îi ajut pe ceilalţi 99% să devină mai puternici. Doresc să democratizez educaţia. Educaţia ar trebui să fie gratuită, accesibilă tututor, oriunde şi oricând”.

Coursera, MITx şi alte iniţiative noi

Exemplul lui Thrun a fost urmat de alţi colegi ai săi de la Stanford, care oferă mai multe cursuri din domeniul informaticii pe o nouă platformă, Coursera, pe care vor fi disponibile în scurt timp şi cursuri din alte domenii. Misiunea Coursera seamănă cu cea a profesorului Thrun: „Dorim să facem disponibilă gratuit cea mai bună educaţie din lume oricărei persoane care doreşte să beneficieze de ea. Credem că oamenii din întreaga lume – atât din ţările dezvoltate, cât şi din cele în curs de dezvoltare – vor folosi platforma noastră pentru a-şi construi o educaţie de elită, accesibilă până de curând doar unor privilegiaţi. În viziunea noastră, toţi aceşti oameni îşi vor folosi educaţia pentru îmbunătăţirea vieţii lor, a familiilor lor şi pentru dezvoltarea comunităţilor în care trăiesc”.

Succesul profesorilor de la Stanford nu a rămas fără reacţie din partea celorlalte universităţi de prestigiu din SUA. Specialiştii universităţii MIT au lansat platforma MITx, în cadrul căreia urmează să predea gratuit. Pentru primul curs, ce are ca temă circuitele electronice, au început deja înscrierile, perioada de studiu fiind 5 martie - 8 iunie 2012. La final, participanţii vor obţine un certificat similar cu cel obţinut de studenţii universităţii, ce plătesc câteva mii de dolari pentru curs. MIT este o instituţie inovatoare în domeniul învăţământului online, care a lansat încă de acum 10 ani platforma OpenCourseWare pentru punerea materialelor de curs la dispoziţia celor interesaţi. Alte universităţi de prestigiu, precum Harvard sau Yale, au urmat modelul celor de la MIT, astăzi fiind disponibile zeci de cursuri oferite de cele mai renumite universităţi (toate se regăsesc pe site-ul Academic Earth).

MIT a anunţat că va investi milioane de dolari în platforma MITx, urmând să ofere mai multe cursuri gratuite, iar specialiştii se aşteaptă ca iniţiativa universităţii să fie urmată de numeroase alte instituţii de învăţământ, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul platformei OpenCourseWare.

Decizia MIT a fost primită cu entuziasm de specialiştii în învăţământ din SUA. Richard DeMillo, directorul Centrului pentru Universităţile Secolului al XXI-lea din cadrul Georgia Institute of Technology afirmă că „decizia MIT este foarte importantă şi cred că va face valuri. Dacă aş fi rămas în industria IT şi aş fi intervievat un candidat cu o diplomă MITx, l-aş fi angajat cu siguranţă”.

Modelul începe să se extindă: o iniţiativă lansată la începutul acestui an, intitulată The Faculty Project, aduce laolaltă profesori de la universităţi americane de top precum Duke, Northwestern şi Dartmouth. Scopul proiectului este acela de a permite oamenilor din întreaga lume, mai ales celor ce nu îşi permit costurile unei universităţi de top, să aibă acces la cursuri predate de unii dintre cei mai buni profesori din domeniul aprofundat.

Viitorul sună bine?

Bill Gates, cel mai generos filantrop din lume, a făcut în 2010 o declaraţie surprinzătoare în cadrul unei conferinţe dedicate tehnologiei: „Peste 5 ani, veţi putea găsi pe Internet cele mai bune prelegeri şi cursuri din lume, gratuit. Veţi putea obţine o educaţie mai bună decât la orice universitate de astăzi”. Gates susţinea că ideea de a frecventa cursurile unei universităţi pentru a ne desăvârşi educaţia va deveni perimată, deoarece persoanele motivate să înveţe o vor putea face fără a mai plăti zeci de mii de dolari.

Astăzi, la 2 ani de la această declaraţie, afirmaţia lui Bill Gates începe să se concretizeze. Dacă în urmă cu câţiva ani educaţia superioară oferită de universităţile de top ale planetei era doar un vis pentru marea majoritate, acum profesorii acestor instituţii predau gratuit pe platforme online.

Pe măsură ce conexiunile la internet, computerele, tabletele şi smartphone-urile vor deveni tot mai răspândite, educaţia de cea mai înaltă calitate nu va mai depinde de localizarea geografică şi de disponibilitatea resurselor materiale consistente sau a îndatorării pentru studii. Aşadar, viitorul le va aparţine celor ce vor descoperi şi exploata noile oportunităţi.

De ce femelele bonobo se prefac că sunt lesbiene? (VIDEO)

2012-03-03T02:07:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Este cunoscut faptul că unele femei se sărută între ele în baruri sau la petreceri pentru a atrage atenţia bărbaţilor. Însă noi observaţii indică faptul că asemenea comportamente se întâlnesc şi în natură, în rândul unor specii de animale.

Femelele bonobo adoptă un comportament aparent homosexual pentru a atrage atenţia. Numai că ele nu vor să fie observate de masculi, ci de celelalte femele din grup.

Din cauza promiscuităţii relaţiilor dintre indivizii aparţinând acestei specii, bonobo sunt cunoscute şi sub numele de "maimuţele erotice" sau "promiscue". Oamenii de ştiinţă care studiază comunicarea dintre indivizii bonobo au descoperit că femelele fac mai mult zgomot în timpul activităţilor sexuale dacă este implicată o parteneră de rang mai înalt şi dacă în apropiere se află alte femele.

Specialiştii cred că femelele recurg la aceste mijloace pentru a-şi îmbunătăţi statutul în cadrul grupului. Ei compară acţiunile intreprinse de femelele bonobo cu cele intreprinse la petreceri de unele femei, care se angajează în comportamente erotice cu persoane de acelaşi sex pentru a atrage atenţia asupra lor.

Doctorul Zanna Clay, de la Universitatea Emory din Atlanta, SUA, a studiat timp de 5 ani sunetele emise de exemplarele din specia Pan paniscus (bonobo sau cimpanzeii pitici) de la rezervaţia Lola Ya Bonobo din Congo. Astfel, s-a constat că femelele par să fie conştiente de publicul lor, motiv pentru care scot sunete şi mai puternice atunci când femela alfa (cea cu rangul cel mai înalt în ierarhia grupului) este în apropiere.

Concluzia specialiştilor este că aceste sunete produse în timpul activităţilor sexuale le pot ajuta pe femele să să urce pe scara socială. Legătura dintre femelele din această specie este cu atât mai importantă cu cât grupurile de bonobo (spre deosebire de cimpanzeii Pan troglodytes) nu sunt dominate de masculi. Tocmai de aceea femelele au recurs la un instrument strategic prin intermediul căruia să poată consolida relaţiile sociale şi ierahia în grup.

Sursa: Daily Mail

Îmbătrânim? Nu-i nimic, măcar vom dormi mai bine!

2012-03-02T10:48:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Un studiu de anvergură efectuat asupra unui eşantion de peste 150.000 de adulţi a dus la o concluzie neaşteptată, care dărâmă concepţia conform căreia persoanele vârstnice suferă de tulburări ale odihnei, cauzate în principal de scăderea calităţii somnului. Din contră, pe baza datelor oferite de studiul respectiv se pare că procesul de îmbătrânire ne asigură un somn din ce în ce mai odihnitor.

Cercetările au fost efectuate de specialiştii din cadrul Center for Sleep and Circadian Neurobiology al Universităţii din Pennsylvania, SUA, şi s-au concentrat pe intervievarea unui număr mare de persoane cu privire la calitatea somnului fiecăreia.

Au fost luaţi în calcul şi factori precum tipul rasial al subiecţilor, veniturile, nivelul de educaţie şi starea generală a sănătăţii.

Cu excepţia unei perioade critice din jurul vârstei de 40 ani, calitatea somnului creşte simţitor pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, au concluzionat specialiştii.

În timp ce depresia sau problemele de sănătate au o legătură clară cu calitatea somnului, odată ce oamenii de ştiinţă şi-au ajustat rezultatele în funcţie de aceşti factori negativi, a reieşit, în cele din urmă, că somnul nu este afectat de procesul normal de îmbătrânire.

"Rezultatele ne obligă să regândim tot ce ştiam cu privire la somnul celor vârstnici, fie ei bărbaţi sau femei. Chiar dacă somnul bătrânilor este mai puţin odihnitor decât al tinerilor adulţi, vârstnicii îl percep din ce în ce mai bine pe măsură ce înaintează în vârstă", declară dr. Michael Grander.

Profesorul Derk-Jan Djik, director al Surrey Sleep Research Center, crede că studiul este unul deosebit de interesant:
"Trebuie să scăpăm de miturile cu privire la bătrâneţe, cu atât mai mult cu cât vârstinicii nu se plâng, în general, de calitatea somnului lor. Somnul este oricum afectat de opiniile subiective ale oamenilor. Dacă cineva este furios din cauză că şeful nu i-a mărit salariul, percepţia sa asupra calităţii propriului somn este foarte diferită comparativ cu percepţia unei persoane liniştite şi mulţumite de viaţa sa", declară acesta.

Sursa: BBCNews

Cercetătorii au descoperit modul în care pot combate boala Alzheimer

2012-03-02T10:34:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Un nou studiu sugerează că o enzimă specifică din creier este responsabilă pentru blocarea procesului de creare a noilor amintiri la pacienţii care suferă de Alzheimer.

O echipă de cercetători de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts a identificat o enzimă cunoscută sub denumirea de HDAC2, care este produsă în cantităţi mari la pacienţii bolnavi de Alzheimer. Enzima face parte din familia histona-deacetilazelor (HDAC), enzime care au rolul de regla funcţionarea genelor prin intermediul histonelor, proteine implicate în consolidarea structurii cromatinei, ansamblu de ADN şi proteine din structura cromozomilor.

Practic, HDAC poate altera funcţionarea histonelor, astfel încât anumite regiuni ale cromatinei devin mai strâns "împachetate" şi împiedică expresia genelor din zonele afectate.

În timpul cercetării, oamenii de ştiinţă au descoperit că o enzimă specifică a HDAC, şi anume HDAC2, invadează hipocampul exemplarelor de şoareci care sufereau de Alzheimer. Această descoperire este susţinută de studii anterioare în care s-a observat legătura dintre HDAC2 şi reglarea memoriei şi a capacităţii de învăţare. În cazul şorecilor, prezenta unei cantităţi prea mari de HDAC2 a dus la formarea unei "blocade" a genelor - genele responsabile pentru crearea amintirilor sunt împiedicate să funcţioneze normal.

Când neurologii au inhibat această enzimă, simptomele bolii Alzheimer au dispărut, iar creierii şoarecilor au reînceput să formeze amintiri noi.

Oamenii de ştiinţă cred că descoperirea va ajuta la crearea unui tratament eficient pentru oameni, dar estimează că acesta nu va putea fi comercializat mai curând de 10 ani.

Sursa: io9

Puricii dinozaurilor erau adevărate bestii

2012-03-02T10:32:00.000-08:00

Galerie foto (1)

În Jurasic, chiar şi purici erau uriaşi, comparativ cu micii lor urmaşi moderni. Oamenii de ştiinţă de la Institutul Nanjing pentru Geologie şi Paleontologie au descoperit că puricii din cea de-a doua perioadă a Erei Mezozoice puteau atinge o lungime de 2,5 centimetri.

Noi fosile descoperite în China indică faptul că cei mai vechi purici datează de acum 125-165 de milioane de ani. Oamenii de ştiinţă spun că un purice din Jurasic era echivalentul a 8, sau chiar mai mulţi, purici moderni.

În timpul observaţiilor s-a constat că femelele erau de două ori mai mari decât masculii, caracteristică păstrată până în ziua de azi şi întâlnită şi la puricii actuali.

Dar cercetătorii au declarat că nu doar dimensiunea fosilelor este impresionantă, ci şi aparatul lor bucal, de forma unui cioc, capabil să extragă sângele din pielea dinozaurilor, chiar şi din a celor carea aveau pene.

Michael Engel, de la Muzeul de Istorie Naturală din cadrul Universităţii Kansas, SUA, a declarat că aparatul bucal al puricilor din Jurasic "era ca un fierăstrău, o armă cu care erau dotaţi pentru a scăpa de pericole".

Diferenţa majoră între puricii din Jurasic şi cei contemporani se observă la nivelul aparatului locomotor. Puricii străvechi erau foarte mari, dar membrele lor nu erau prea dezvoltate. Doar evoluţia de-a lungul timpului le-a permis acestor insecte să sară.

Fosilele au fost găsite în regiunea Daohugou din nordul Chinei, unde cenuşa vulcanică le-a permis să se păstreze într-o stare atât de bună, încât la unele exemplare se observă antenele şi alte detalii de acest gen.

Sursa: The Washington Post

Avem cu câteva miliarde de neuroni mai puţin decât se credea

2012-03-02T10:28:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Deşi până acum se estima că oamenii au aproximativ 100 de miliarde de neroni, un nou studiu indică faptul că numărul lor este mai mic cu 14 miliarde.

Cercetarea a fost realizată de dr. Suzana Herculano-Houzel care, nereuşind să afle de unde provine informaţia conform căreia creierul nostru găzduieşte 100 de miliarde de neroni, a decis că este momentul să afle adevărul.

Ea a elaborat un studiu realizat pe creierii a 4 bărbaţi maturi, în vârstă de 50, 51, 54 şi, respectiv, 71 de ani, decedaţi din cauze non-neurologice.

Metoda prin care a fost realizată cercetarea a presupus dizolvarea membranelor celulelor din creier şi crearea unui amestec omogen. Apoi, din această "supă de creier" s-a extras o mostră din care au fost numărate nucleele celulare aparţinând neuronilor. Prin extrapolare, s-a putut calcula numărul total al neuronilor din nivelul creier.

"Am descoperit că, în medie, creierul uman are 86 de miliarde de neuroni. Chiar dacă pare o diferenţă relativ mică faţă de cifrele anterioare, trebuie să ne gândim că un creier de babuin are aproximativ 14 miliarde neuroni şi aşa ne putem da seama de importanţa descoperirii", a declarat Suzana Herculano-Houzel, care lucrează în cadrul Universităţii Federale din Rio de Janeiro, Brazilia.

Specialistul subliniază că primatele au un model standard de creier, doar că oamenii au un număr uriaş de celule nervoase, comparativ cu restul speciilor.

Sursa: The Guardian

Transplantul de creier ne-ar oferi viaţa veşnică?

2012-03-02T10:24:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Mintea umană ar putea fi descărcată şi întrodusă în memoria roboţilor în mai puţin de 10 ani, permiţându-le oamenilor să trăiască veşnic, susţine un antreprenor rus, care afirmă că a angajat 100 de oameni de ştiinţă pentru a realiza proiectul, numit “Avatar”.

"Acest proiect ne poate duce pe drumul nemuririi. O persoană cu un avatar perfect va fi capabilă să continue să facă parte din societate. Proiectul se adresează oamenilor care nu vor să moară", a declarat Itskov, antreprenorul media care a iniţiat proiectul. "Înţeleg că provocarea este foarte mare pentru oamenii de ştiinţă, dar eu cred în ceea ce voi (occidentalii, n.r.) numiţi Visul American. Dacă îţi dedici tot timpul şi energia unui singur lucru, ai şanse să devină realitate," a adăugat omul de afaceri.

Itskov are în vedere, într-o primă etapă, realizarea unui transplant de creier, prin metode chirurgicale, de la om la robot, în următorii 10 ani.

El speră ca, ulterior, prin transferul minţii umane în roboţi, fără intervenţie chirurgicală, oamenii să fie capabili să îşi părăsească corpurile, ca pe nişte învelişuri devenite inutile, şi să continue să trăiască în mintea roboţilor.

Proiectul poară numele de Avatar, fiind botezat după faimosul film al lui James Cameron, în care acţiunea se desfăşoară întră-un viitor în care soldaţii şi oamenii de ştiinţă folosesc controlul mintal asupra corpurilor unor indivizi dintr-o altă specie şi dintr-o altă lume.

Următoarea provocarea a oamenilor de ştiinţă va fi aceea de a crea corpuri noi pentru minţile oamenilor. Va fi nevoie de o interfaţă creier-maşină pentru a permite controlul şi un sistem de asistenţă a creierului pentru a asigura supravieţuirea acestuia fără restul corpului.

Istkov speculează că, la început, sistemul se va dovedi important pentru persoanele cu handicap şi pentru cele suferă de boli incurabile.

"A treia etapă va fi aceea a realizării unui creier uman artificial, un mediu computerizat în care mintea umană să poată fi transferată", a declarat antreprenorul.

Scopul final este acela de a integra mintea în corpuri holografice, lucru care ar avea o multitudine de avantaje - precum posibilitatea de a trece prin pereţi şi de a se deplasa cu viteze uimitoare.

Rusul vrea acum să colaboreze cu DARPA (o agenţie a Departamentului Apărării al Statelor Unite, cu are rol de a dezvolta noi tehnologii pentru forţele armate), care desfăşoară cercetări în acest domeniu, lucrând la un proiect ce ar permite soldaţilor să controleze, cu ajutorul minţii, roboţi care ar acţiona în locul soldaţilor umani, pe câmpul de luptă.

Sursa: Daily Mail

Este oficial: T-rex avea cea mai puternică muşcătură

2012-03-02T10:12:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Pe baza unui studiu recent, o echipă de paleontologi britanici a stabilit că cel mai cunoscut dinozaur carnivor poseda cea mai puternică muşcătură dintre toate vieţuitoarele terestre care au trăit până în prezent.

Estimările rezultate din mai multe studii anterioare sugerau că împresionantul T-rex ar fi avut o muşcătură relativ modestă, a cărei forţă era comparabilă cu cea a aligatorilor moderni.

Însă ultimele cercetări vin cu date noi, conform cărora uriaşul dinozaur carnivor avea o muşcătură pe măsura faimei şi înfăţişării sale.

Studiul a fost condus de către dr. Karl Bates din cadrul Laboratorului de Biomecanică de pe lângă Universitatea din Liverpool.

Dr. Bates, alături de profesorul Peter Falkingham din cadrul Universităţii din Manchester, a folosit drept model pentru studiu replica unui schelet de T-rex expusă în Muzeul din Manchester.

"Am digitalizat imaginea craniului cu ajutorul unui scaner cu laser, obţinând un model 3-D al oaselor şi musculaturii craniului. Pe acest model computerizat, cercetătorii au putut măsura forţa muşcăturii, obţinând o valoare de 30.000 - 60.000 newtoni - echivalentul forţei cu care greutatea unui elefant de talie mijlocie ar apăsa asupra unui om.

Forţa se modifica în funcţiile de stadiile de creştere parcurse de dinozaur.

"Evident, pe măsură ce craniul său creştea şi se dezvolta, la fel se întâmpla şi cu forţa muşcăturii sale", explică dr. Bates.

Însă creşterea era disproporţionat de mare, forţa muşcăturii crescând mult mai mult decât ar fi fost de aşteptat dacă relaţia dintre cele două mărimi ar fi fost liniară.

Acest fenomen sugerează că dieta prădătorului terestru suprem se modifica în funcţie de maturizarea sa. În aceste condiţii, probabil doar exemplarele mature de T-rex erau capabile să sfâşie şi să străpungă pielea groasă şi tare a marilor dinozaurilor erbivori.

"Cred că toată lumea se aştepta ca T-rex să fi avut o muşcătură puternică, doar că forţa dezvoltată de maxilarele sale era cu mult mai mare decât credeam până în prezent. Iar forţa sa creştea atâta timp cât creştea şi dinozaurul carnivor, ceea ce este un fapt surprinzător." este de părere şi dr. Bill Sellers, cercetător din cadrul Universităţii din Manchester.

Sursa: BBC News

A fost descoperită o nouă secţiune din Marele Zid Chinezesc

2012-03-02T10:04:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Construcţia cunoscută sub numele de Zidul lui Genghis Khan, din deşertul Gobi, Mongolia, este, de fapt, o secţiune a Zidului Chinezesc.

Descoperirea a fost făcută în provincia Ömnögovi, aflată la 40 de kilometri de graniţa Mongoliei cu China, de o echipă de cercetători coordonată de William Lindesay.

În una dintre locaţii, cercetătorii au descoperit că zidul ajungea la înălţimea de 2,5 metri, fiind construit din pământ şi ramuri ale unui arbust din deşert, numit saksaul. Într-o altă zonă, la cca. 40 km depărtare, echipa a descoperit că zidul urcă şi traversează peste un con vulcanic străvechi. În această zonă, zidul este alcătuit din blocuri de bazalt, având o înălţime de 1,5 m.

Cercetări anterioare au descoperit părţi din aşa-numitul Zid al lui Genghis Khan în diferite zone din Mongolia. În multe zone, zidul ia aspectul unor movile care sunt puţin mai înalte decât formele de relief din jur..

"Genghis Khan a fost un cuceritor, el nu ducea o politică de apărare. Se pare că numele său a fost atribuit construcţiei în semn de onoare. Este probabil ca Zidul lui Genghis Khan din Ömnogovi să fie o porţiune a Marelui Zid chinezesc ridicată în timpul dinastiei Han, în jurul anului 115 î.Hr.", a declarat William Lindesay.

În urma datărilor cu radiocarbon s-a constat că unele părţi din zid au fost refăcute de-a lungul timpului. Dinastiile următoare, din jurul secolului al XII-lea, par să fi refăcut părţi din zid, după cum indică ramurile de saksaul din componenţa sa.

Marele Zid Chinezesc nu este o construcţie unitară, ci un ansamblu de structuri, construite în diferite epoci, pe trasee diferite, şi a căror întindere totală nu este cunoscută cu precizie încă. După părerea lui Lindesay, lungimea totală ar putea fi de peste 45.000 km.

Sursa: Daily Mail
Foto: JAMES A. LINDESAY

Roboţii zburători cântă tema muzicală din James Bond (VIDEO)

2012-03-02T09:59:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Roboţeii zburători concepuţi de specialiştii de la Universitatea din Pennsylvania au atins o nouă performanţă: au folosit mai multe instrumente muzicale pentru a reproduce tema muzicală a seriei James Bond, reuşind acest lucru fără a fi controlaţi de oameni.

„Quadrotoarele”, aşa cum sunt supranumiţi roboţeii concepuţi de echipa de cercetători condusă de Vijay Kumar, au impresionat recent într-un clip video în care au demonstrat felul în care vor putea fi folosite pe câmpurile de luptă. Roboţeii zburători sunt dotaţi cu senzori sofisticaţi, astfel că pot detecta obstacolele din mediul înconjurător pentru a le evita, putând fi folosiţi pentru a transporta obiecte. Creatorii lor afirmă că aceştia pot fi folosiţi pentru a asista eforturile de acordare a primului ajutor sau chiar în industria construcţiilor.

Cel mai nou clip video în care este demonstrată versatilitatea quadrotoarelor a fost prezentat ieri în cadrul conferinţei internaţionale TED 2012, ce are loc zilele acestea în Long Beach, California. Roboţeii proiectaţi şi concepuţi la Universitatea din Pennsylvania au folosit mai multe instrumente pentru a reproduce tema muzicală a seriei James Bond, reuşind acest lucru fără a fi controlaţi de om, ci doar de instrucţiunile transmise wireless de către un computer.

Inedita secvenţă video are ca scop demonstrarea progresului realizat în cadrul laboratorului GRASP (General Robotics, Automation, Sensing, and Perception) al Universităţii din Pennsylvania. Iată ultima realizare a quadrocopterelor:

Sursa: UPenn

Pământul ar putea fi afectat de o catastrofă de proporţii în următorii 10 ani

2012-03-02T09:55:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Pământul are o şansă de aproximativ 12 la sută să se confrunte cu o mega-erupţie solară, în următorul deceniu. Evenimentul ar putea provoca daune în valoare de miliarde de dolari, iar refacerea ar putea dura până la 10 ani.

Astfel de evenimente extreme sunt foarte rare. Ultima furtună solară, numită Evenimentul Carrington, a avut loc acum 150 de ani şi a fost cea mai puternică din istorie.

Evenimentul a fost observat la data 1 septembrie 1859 de astronomul Richard Carrington. Atunci, particulele de încărcate electric, aruncate în urma erupţiei, au zburat în spaţiu cu o viteză de peste 6 milioane kilometri pe oră. Când au intrat în atmosfera Pământului, particulele au generat aurore boreale splendide, de o intensitate nemaivăzută de oamenii timpului.

Dar aceste fenomene, în ciuda efectelor spectaculoase, pot face ravagii la nivelul sistemelor electrice.

Acum, specialiştii spun că în următorii ani ne-am putea confrunta cu un rival al Evenimentului Carrington, care se pare că va fi de 10 ori mai puternic. Într-o lume dependentă de tehnologie şi electricitate, o furtună de asemenea proporţii ar putea cauza adevărate catastrofe. O întrerupere pe termen lung ar putea determina perturbarea sistemelor de transporturi, comunicaţii, bancar, financiar. De asemenea, s-ar putea produce defecţiuni ale sistemelor de distribuţie a apei potabile şi ale celor de producere a medicamentelor.

Soarele trece printr-un ciclu de 11 ani, în timpul căruia activitatea sa se intensifică şi apoi scade. În timpul maximului solar pe astru se pot observa multe pete solare şi erupţii magnetice enorme. Ocazional, aceste erupţii aruncă jeturi foarte puternice şi trimit în spaţiu particule încărcate electric.

Erupţiile solare de mici dimensiuni au loc rar, dar cele mari sunt adevărate evenimente. Oamenii de ştiinţă au reuşit să estimeze când va avea loc următorul eveniment prin analizarea datelor istorice.

Sursa: gizmodo

Delfinii comunică prin fluierături individualizate

2012-03-02T09:30:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Delfinii cu bot gros (Tursiops truncatus) comunică între ei prin intermediul unor fluierături distincte de la un exemplar la altul, după cum a descoperit recent o echipă de biologi marini scoţieni.

Cu ajutorul unor hidrofoane (microfoane subacvatice speciale), cercetătorii au făcut înregistrări ale sunetelor delfinilor cu bot gros care trăiesc în apele care scaldă Golful St. Andrews, situat pe coastele de nord-vest ale Scoţiei.

Pe baza înregistrărilor obţinute, cercetătorii au descoperit că fiecare delfin emitea o serie de sunete distincte; în plus, oamenii de ştiinţă nu au găsit doi delfini ale căror fluierături să se suprapună perfect.

"Schimbul de fluierături individualizate alcătuieşte un fragment semnificativ din paleta comportamentală care permite delfinilor să socializeze sau să identifice indivizi noi în cadrul grupului", susţin Vincent Janik şi Nicola Quick, cercetători în cadrul Universităţii St. Andrews.

Fluierăturile au o importanţă decisivă, cu atât mai mult cu cât oamenii de ştiinţă le-au identificat în aproximativ 90% dintre întâlnirile delfinilor.

Un gen de fluierături particulare erau emise de exemplarul dominant, care semnala astfel celorlalţi delfini că situaţia este sub control sau pot interacţiona în siguranţă cu delfinii din alte grupuri. Delfinii cu bot gros trăiesc într-o societate de tip "fisiune-fuziune", în care indivizii alcătuiesc grupuri mari care îşi schimbă permanent membrii pe măsură ce aceştia se maturizează şi părăsesc grupul, primind în schimb indivizi din alte grupuri străine.

Descoperirea aduce date noi despre delfinul cu bot gros, una dintre puţinele specii de mamifere care pot copia sunetele auzite sau pot inventa unele noi.

Alte vieţuitoare capabile de aceste performanţe sonore sunt păsările cântătoare, balenele, focile şi liliecii, cu observaţia că la aceste specii doar masculii emit astfel de sunete în perioada de împerechere.
În schimb, doar despre delfinii cu bot gros şi papagalii africani cenuşii se ştie, până în prezent, că emit frecvent sunete destinate identificării individuale.

Sursa: World News

Ai probleme de auz? Rişti să te dezechilibrezi si să cazi

2012-03-02T09:27:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Pesoanele care au probleme - chiar minime - cu auzul sunt supuse unui risc de accidentare de trei ori mai mare, comparativ cu cele care nu au astfel de probleme.

De asemenea, specialiştii avertizează că, pentru cei care au probleme medii de auz, riscul de a avea un accident se dublează iar. Oamenii de ştiinţă cred că acest lucru se produce, probabil, din cauza faptului că aceste persoane au un deficit legat de perceperea corectă a mediului înconjurător, astfel fiind mult mai predispuşi să se împiedice. De asemenea, se pare că, în cazul în care o persoană nu aude bine, creierul ei se concentrează mai puţin pe menţinerea echilibrului, făcând mai multe eforturi să audă.

Studiul a fost realizat de specialiştii de la Facultatea de medicină a Universităţii Johns Hopkins, SUA, şi s-a bazat pe un un eşantion de peste 2000 de pacienţi cu vârste cuprinse între 40 şi 69 de ani.

De-a lungul mai multor ani, participanţii au fost supuşi unor teste şi au fost întrebaţi periodic cât de des au căzut. De asemenea, cercetătorii au luat în considerare şi vârsta, sexul, rasa, dar şi integritatea funcţiei vestibulare a fiecărui individ.

Rezultatele au arătat că persoanele care prezintă o scădere uşoară a auzului (de 25 de decibeli) sunt de 3 ori mai predispusei să cadă, comparativ cu cele care nu au astfel de probleme. Mai mult, la fiecare scădere de aproximativ 10 decibeli a acuităţii auditive, riscul de dezechilibrare şi implicit accidentare creşte de 1,4 ori. Dacă la pierderea uşoară a auzului se mai adaugă o altă scădere a capacităţii de percepţie, cu încă 20 de decibeli, riscul creşte de încă trei ori.

Constatarea a rămas aceeaşi şi atunci când oamenii de ştiinţă au luat în consideraere şi alţi factori care ar putea favoriza accidentele, precum: vârsta, sexul, rasa, bolile cardiovasculare şi funcţia vestibulară.

Doctorul Frank Lin, specialitst ORL şi epidemiolog, susţine că una dintre teoriile care ar putea explica legătura dintre auz şi dezechilibru este aceea că persoanele care nu aud bine nu pot percepe caracteristicile mediului din jur tot atât de precis ca restul oamenilor. O altă idee ar fi aceea că sarcina cognitivă este prea mare, iar creierul, nevoiet să facă faţă şi deficienţelor de auz, şi menţinerii echilibrului, s-ar putea simţi "copleşit". Lin a explicat că "mişcarea şi echilibrul sunt activităţi cognitive, iar pierderea auzului determină o creştere a sarcinii cognitive, care consumă rapid resursele".

Rapoartele indică faptul că, în Marea Britanie, din cele 6 milioane de oameni care au probleme de auz, două milioane au aparate auditive, iar 1,4 milioane dintre aceştia le şi poartă în mod regulat. Totodată, cifrele estimează că, anual, 14.000 de oameni mor din cauza căzăturilor.

Sursa: Daily Mail

În scurt timp, automobilele vor anunţa automat autorităţile atunci când are loc un accident

2012-03-02T09:24:00.000-08:00

Galerie foto (1)

În viitorul apropiat, automobilele vor apela în mod automat serviciile de urgenţă în cazul unui accident şi vor folosi conectivitatea mobilă pentru a avertiza şoferul din timp de blocajele din trafic.

Şeful companiei Ford, Bill Ford, a anunţat în cadrul evenimentului Mobile World Congress (MWC), ce are loc zilele acestea la Barcelona, că viitorul aparţine automobilelor conectate.

„Dacă nu facem nimic, riscăm să avem parte de un „blocaj global”, un blocaj în trafic fără de sfârşit ce consumă timp, energie şi resurse şi care poate chiar să compromită fluxul comercial şi cel al serviciilor de sănătate”, a avertizat Bill Ford într-un discurs ţinut ieri la MWC.

Ford a menţionat că recordul pentru un blocaj în trafic a fost stabilit în China în 2010: 11 zile consecutive. Numărul automobilelor este într-o continuă creştere, urmând ca în 2050 să existe 4 miliarde de automobile la nivel mondial, de patru ori mai multe decât astăzi.

Toţi producătorii de maşini prezenţi la MWC, printre care Ford, BMW, Porsche şi Nissan, mizează pe conectivitate.

„Modelul nostru este dotat cu un card SIM în interior”, a declarat purtătorul de cuvânt al BMW, explicând că acesta permite automobilului să afle din timp situaţia din trafic şi să contacteze serviciile de ambulanţă în cazul unui accident.

Reprezentanţii Ford oferă acelaşi serviciu, însă modelul lor poate comunica în mai multe limbi. „În cazul unui accident, automobilul va suna în mod automat la serviciile de urgenţă, dar o va face în limba locală. Spre exemplu, dacă şoferul este un francez care călătoreşte în Spania şi, din nefericire, are loc un accident, sistemul va putea apela serviciile de urgenţă şi va comunica cu reprezentanţii acestora în limba spaniolă, comunicându-le localizarea precisă a automobilului”, a explicat Paul Mascarenas, şeful departamentului de tehnologie din cadrul Ford.

Bill Ford afirmă că tehnologia comunicaţiilor mobile este un aspect esenţial pentru viitorul automobilelor. „Industria telecomunicaţiilor are un rol critic în crearea unui sistem de transport interconectat, cuprinzând maşini inteligente, care pot comunica între ele şi cu infrastructura din jurul lor”, a afirmat acesta.

„A sosit momentul să privim autovehiculele la fel cum privim smartphone-urile, laptopurile şi tabletele: ca părţi ale unei reţele mult mai mari şi mai bogate”, a concluzionat Ford. Acesta a fost completat de Glenn Lurie, reprezentantul AT&T, o companie de telefonie din SUA: „Maşina este doar un alt dispozitiv, precum un iPhone”.

Un studiu publicat ieri de Machina Research, o companie de cercetare, afirmă că 90% din automobilele ce vor fi puse în vânzare în anul 2020 vor fi conectate la Internet.

Singura problemă, afirmă specialiştii, este aceea că industria telefoniei mobile progresează într-un ritm mult mai rapid decât cea a automobilelor. Conceperea unei maşini durează câţiva ani, iar în lumea conectivităţii mobile lucrurile se schimbă în fiecare zi. „Astfel, există riscul ca tehnologia incorporată într-o maşină să fie deja depăşită la data lansării”, avertizează Andy Gryc, reprezentatul companiei QNX (parte a Research in Motion).

„Singura soluţie este ca producătorii de maşini să accelereze ritmul, pentru a ţine pasul cu tehnologia”, a concluzionat reprezentantul AT&T.

Sursa: AFP

Noi i-am omorât pe neanderthalieni?

2012-03-02T09:21:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Neanderthalienii erau pe cale de dispariţie înainte ca strămoşii nostri să ajungă în Europa, deci nu noi i-am exterminat, au concluzionat oamenii de ştiinţă sudezi, în urma unui studiu recent.

Teorii anterioare susţineau că atunci când membrii speciei Homo sapiens au venit în Europa, au adus cu ei boli care au dus la extincţia neanderthalienilor.

Acum, oamenii de ştiinţă spun că este mult mai probabil ca oamenii de Neanderthal să fi dispărut din cauza glaciaţiunii.

Experţii de la Universitatea Uppsala, Suedia, au analizat fosile găsite în nordul Spaniei şi au ajuns la concluzia că, în urma glaciaţiunii care a început acum 50.000 de ani, doar o mică parte dintre neanderthalieni a supravieţuit. Oamenii de ştiinţă consideră că ultimii indivizi ai acestei specii au dispărut acum 30.000 de ani, nefăcând faţă schimbărilor bruşte de temperatură.

Pe de altă parte, strămoşii noştri, care au venit din est acum 40.000 de ani, erau obişnuiţi cu temperaturile scăzute şi cu furtunile.

"Am fost surprinşi atât de faptul că neanderthalienii din Europa au fost aproape exterminaţi de schimbările climatice bruşte, pentru ca apoi să îşi revină, cât şi de faptul că aceste evenimente au avut loc cu mult înainte ca ei să vină în contact cu oamenii moderni. Aceste informaţii indică faptul că s-ar fi putut ca neanderthalienii să fi fost mult mai sensibili la schimbările climatice din timpul glaciaţiunii, decât se credea până acum", a declarat dr. Love Dalén.

Puţinele probe de ADN recuperate de oamenii de ştiinţă din fosile par să indice o populaţie foarte restrânsă de neanderthalieni. "Amploarea variabilităţii genetice la neandertalienii mai vechi, cât şi la cei din Asia, a fost la fel de mare ca în cazul oamenilor moderni. În schimb, variabilitatea la neanderthalienii recenţi din Europa nu a fost nici pe departe la fel de mare ca la oamenii moderni", a adăugat dr. Anders Götherström.

Sursa: Mail Online

Ploile acide: moartea care vine din cer / Nicu Pârlog

2012-03-02T09:17:00.000-08:00

Galerie foto (5)

Revoluţia industrială, primită cu entuziasm de naţiunile europene, pare să se fi transformat astăzi într-un adevărat monstru, vinovat de efectul de seră şi poluarea galopantă care constituie unul dintre cele mai mari pericole cu care se confruntă specia umană. Iar printre cele mai mari dezastre provocate de activităţile industriale tot mai extinse ale omului se numără aşa-numitele ploi acide. Fenomene a căror intensitate este direct proporţională cu cantităţile de poluanţi chimici eliberaţi în atmosferă, ploile acide trebuie privite cu un plus de atenţie, prin prisma pagubelor însemnate pe care le provoacă nu numai naturii, ci şi construcţiilor ridicate de om.

Cum apar ploile acide?

O ploaie obişnuită este un fenomen meteorologic absolut natural: vaporii de apă din atmosfera terestră se condensează formând nori, apa trecând din stare de vapori în stare lichidă, prin apariţia picăturilor de apă. Când picăturile de apă ating o anumită greutate, gravitaţia le trage spre pământ, sub forma ploilor.

Orice tip de precipitaţii lichide, chiar şi cele din mijlocul teritoriilor sălbatice aflate la mare depărtare de zonele industriale sau oraşe, prezintă o uşoară aciditate a apei rezultate.
Dar când aciditatea depăşeşte limita obişnuită, cu precădere din cauza poluării atmosferice produse de om, atunci avem cu adevărat de-a face cu ploile acide responsabile de atâtea forme de agresiune asupra mediului ambiant.

Aciditatea crescută a ploilor este cauzată în principal de emisiile de dioxid de carbon, oxizi de sulf şi oxizi de azot; moleculele acestor substanţe reacţionează cu moleculele de apă, producând acizi periculoşi. Oxizii de sulf, dioxidul de carbon şi oxizii de azot sunt poluanţi rezultaţi, în bună măsură, din gazele de eşapament ale vehiculelor şi folosirea solvenţilor industriali; cu toate acestea, sursele principale ale acestor poluanţi sunt procesele industriale ce implică arderea combustibililor fosili, de pildă producerea de electricitate prin intermediul arderii cărbunilor.
E drept, oxizii de azot pot apărea în cantităţi consistente în atmosferă şi în urma unor fenomene naturale, precum fulgerele, iar oxizii de sulf apar în concentraţii mari şi în urma erupţiilor vulcanice. Dar acestea sunt fenomene izolate, pe când poluarea datorată proceselor industriale este o problemă cronică.

Precipitaţiile acide pot apărea şi în cazul ninsorilor sau lapoviţei, dar frecvenţa cea mai mare s-a înregistrat în cazul precipitaţiilor lichide, sub formă de ploaie.
Prima mărturie istorică asupra ploilor acide datează din secolul al XVII-lea şi aparţine lui John Evelyn, un cronicar britanic care a scris despre efectul eroziv al ploilor asupra calcarului şi marmurii clădirilor şi statuilor. În anul 1852, în plină Revoluţie Industrială, când efectul distructiv al acestor fenomene era şi mai intens, Robert Angus Smith, un chimist scoţian, a studiat în premieră legătura dintre poluarea atmosferică şi ploile acide care cădeau în oraşul Manchester.

Cu toate acestea, forţa şi influenţa marilor companii industriale au stăvilit cercetările care ar fi putut duce la condamnarea poluării şi a ploilor acide, pentru o perioadă de peste 100 ani. Abia în anii 1960-1970, oamenii de ştiinţă au reînceput să studieze ploile acide.

Despre impact şi pericole

Efectele ploilor acide sunt numeroase şi, din nefericire, toate sunt negative - atât pentru natură, cât şi pentru oameni. Apele cu concentraţii mari de acid, care cad din cer, au un impact devastator asupra pădurilor, solului, cursurilor de apă şi apelor stătătoare.

Numeroase specii de insecte şi de nevertebrate acvatice, cu rol esenţial în habitatele respective, sunt ucise de aciditatea ploilor.
Ploile acide care cad pe sol determină eliberarea unor cantităţi mari de aluminiu din compuşii ce conţin acest metal, iar aluminiul astfel eliberat ajunge în ape. Aici, concentraţiile mari de aluminiu (un metal cu efect toxic asupra multor speci de vieţuitoare) cresc pe măsură ce scade valoarea pH-ului (o unitate de măsură a acidităţii/alcalinităţii unei substanţe) şi au efecte distrugătoare asupra populaţiilor de animale din apă.

Spre exemplu, în apele cu un pH mai mic de 5, puietul de peşte nu poate ecloza, iar peştii maturi mor încetul cu încetul. Ploile acide au eliminat insectele şi peştii din numeroase râuri şi izvoare din Statele Unite.
Solurile pot fi afectate serios, deoarece chimia şi biologia lor au mult de suferit. Unele bacterii nu suportă schimbările drastice ale pH-ului şi mor. Enzimele altor specii de bacterii sunt denaturate şi îşi modifică funcţionarea. Ploile acide concentrează depunerile de aluminiu şi sărăcesc solul de nutrienţi şi minerale esenţiale precum magneziul şi calciul.
Alte ecosisteme foarte vulnerabile sunt pădurile de mare altitudine, deseori înconjurate de nori şi ceaţă acidă.

Ploile acide, în combinaţie cu alţi factori negativi precum seceta prelungită sau invaziile unor specii de insecte dăunătoare, provoacă distrugeri de anvergură pentru multe suprafeţe întinse de pădure. Efectul ploilor acide asupra copacilor poate fi observat cu ochiul liber îndeosebi primăvara şi vara, când numeroase frunze mor înainte de vreme, trecând de la stadiul verde direct la cel uscat, fără a se mai îngălbeni.
Ploile acide sunt un pericol constant şi la adresa clădirilor şi monumentelor istorice ridicate de om. În special statuile sau edificiile din marmură sau calcar, roci care conţin cantităţi mari de carbonat de calciu, sunt afectate de aciditatea crescută a precipitaţiilor.

Acizii din picăturile de ploaie reacţionează în timp cu compuşii de calciu din aceste roci, ceea ce duce la apariţia unui strat de gips. Efectele acestei reacţii chimice se pot observa îndeosebi în cimitire, unde crucile şi plăcile de morminte sunt adesea făcute din marmură.
Nici metalele nu sunt cruţate: ploile acide distrug straturile protectoare de vopsea şi corodează metalul. În special fierul, oţelurile, cuprul şi bronzul sunt vulnerabile la acţiunea picăturile acide.
Oamenii nu par a fi afectaţi de contactul direct cu ploile acide. Acizii din picăturile de ploaie sunt îndeajuns de diluaţi încât să nu afecteze epiderma umană. Cu toate acestea, concentraţia crescută a particulelor de dioxid de sulf si oxizi de azot din aerul de sub norii care toarnă ploi acide poate duce la probleme cardiace şi respiratorii, inclusiv astm şi unele forme de bronşită.

Pe o hartă a zonelor cele mai afectate de ploile acide pe plan global, se evidenţiază estul Statelor Unite, sud-estul Canadei, coasta de sud-est a Chinei şi insula Taiwan, precum şi o mare parte a Europei de nord-est, care începe din Polonia şi se extinde mult în nord spre Peninsula Scandinavă.

Cum luptăm împotriva lor?

Conştienţi de pericolul reprezentat de aceste ploi, oamenii şi-au intensificat cercetările în domeniu şi se studiază încă unele măsuri menite să limiteze atât cauzele, cât şi efectele.
Problema cea mai mare rămâne poluarea atmosferică, iar pentru limitarea acesteia, omenirea duce o luptă în care au început să se întrevadă unele succese.

Tot mai multe termocentrale pe cărbuni folosesc tehnologii de desulfurizare, pentru a "curăţa" gazele emise de sulf. O astfel de staţie de desulfurizare poate elimina circa 95% din conţinutul de sulf al gazelor emise în atmosferă. În unele zone, sulfaţii obţinuţi în cadrul acestui proces sunt vânduţi companiilor chimice sub formă de gips de înaltă puritate, alcătuit din sulfat de calciu.
Cu toate acestea, din nefericire, efectele ploilor acide vor afecta şi generaţiile viitoare. Totuşi, se întrevăd şi veşti bune.

Dezvoltarea pe scară largă a vehiculelor ecologice, care nu vor mai consuma combustibili fosili, se va constitui probabil în cea mai mare "lovitură" dată ploilor acide.
În schimb, tratarea apelor afectate de scăderea pH-ului în urma ploilor acide este o soluţie aplicabilă doar la scară mică.

Oricum, toate studiile în domeniu au concluzionat că o reducere semnificativă a emisiilor de oxizi de sulf în atmosferă va duce la scăderea considerabilă a ratei ploilor acide.
În rest, o vizită într-o pădure "arsă" de ploile acide sau contemplarea unor clădiri afectate de acest fenomen oferă o viziune mai mult decât realistă asupra a ceea ce ne aşteaptă în viitor, în cazul în care omenirea nu va stopa cât mai repede precipitaţiile corozive.

De ce sunt bogaţii mai predispuşi să mintă şi să înşele?

2012-03-02T09:00:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Bogaţii sunt mult mai dispuşi să încalce legea, să fure bomboane de la copii, să mintă într-o negociere sau să aibă un comportament non-etic la serviciu pentru a-şi atinge scopul, comparativ cu persoanele care au venituri reduse, susţine un studiu efectuat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din California.

Într-o primă etapă a cercetării, specialiştii au rugat 129 de studenţi să se imagineze fie bogaţi, fie săraci. Apoi, oamenii de ştiinţă au intrat cu un borcan plin cu bomboane în sala unde erau aceste persoane şi au spus că dulciurile sunt pentru nişte copii dintr-o altă sală şi că, dacă vor, studenţi pot lua şi ei câte una. Rezultatele au arătat că cei care se imaginau bogaţi au fost mult mai dispuşi să ia mai multe bomboane decât cei care se imaginau trăind dintr-un venit mic.

În cea de-a doua etapă a studiului, participanţii au fost puşi să joace un joc pe calculator, la care cei care obţineau peste 12 puncte primeau câte 50 de dolari. Cei care au câştigat peste 250.000 de dolari erau mult mai dispuşi să îi mintă pe cercetători, comparativ cu restul participanţilor.

De asemenea, în cadrul cercetării, oamenii de ştiinţă au observat modul în care se comportă mai mulţi conducători auto într-o intersecţie. Astfel, s-a constat că şoferii care conduceau maşini scumpe erau mult mai puţin dispuşi să oprească la treceri de pietoni sau să acorde prioritate, decât cei cu maşini mai ieftine.

Un alt test a fost realizat pe 108 adulţi care trebuiau să îşi asume rolul de angajatori. La fel ca în testele precedente, participanţii au fost împărţiţi în două grupuri: unul format din indivizi care trebuiau să se imagineze ca având venituri mari şi un altul căruia i s-a spus că deţine venituri mici. În urma testului s-a observat că cei cu venituri mari sunt mult mai puţini dispuşi să menţioneze faptul că postul pe care îl au vacant este unul temporar, comparativ cu cei care aveau un venit mic.

Această cercetare vine să susţină studii anterioare care au arătat că persoanele înstărite au o tendinţă mai marcată de a se nu gândi la ceea ce simt ceilalţi şi de a nu se ţine de cuvânt, comparativ cu cele cu venituri limitate.

Cu alte cuvinte, modul în care o persoană se comportă depinde, mai curând, de situaţia materială în care se află decât de calităţile sale intrinsece. Studiile de acest gen indică felul în care statutul social influenţează modul în care vedem lumea.

Totuşi, în cazul de faţă, o întrebare-cheie rămâne fără răspuns: este mai probabil ca oamenii bogaţi să fie nesimţiţi, sau ca nesimţiţii să se îmbogăţească?

Sursa: Bloomberg

Cel mai spectaculos impact dintre un asteroid si Terra (video)

2012-03-02T08:48:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Exista multe videoclipuri care ilustreaza imaginile impactului dintre un asteroid si planeta noastra. Dar niciunul de pana acum nu se ridica la spectaculozitatea si teroarea emanate de cea mai recenta realizare video de acest fel.

Intelegand ca un astfel de cataclism s-ar putea, intr-adevar, intampla intr-o... foarte rea zi, nu te poti abtine sa te intrebi daca toata omenirea se va afla undeva in spatiu pe atunci sau daca vom muri cu totii in acele momente.

Cu ajutorul filmului realizat la inalta definitie de Discovery Channel, ne putem face o idee despre efectele devastatoare rezultate in urma "acrosarii" Pamantului de catre un asteroid avand aproximativ dimensiunile Lunii.

Sursa: Numaga

Ruşii vor să ne ferească de asteroizi

2012-03-02T08:43:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Rachete ruseşti echipate cu arme nucleare ar putea fi utilizate pentru a apăra Pământul de eventuale coliziuni cu asteroizi, susţin oficialităţile ruse.

Racheta Soyuz-2 şi, mai ales, viitorul ei înlocuitor, Rus-M, ar avea capacitatea de a distruge sau deturna asteroizi cu un diametru de 700 de metri, susţine Vladimir Degtyar, director în cadrul Makeyev State Rocket Centre (MSRC), o companie producătoare de rachete.

Proiectul vizează distrugerea asteroizilor de mici dimensiuni prin explozii declanşate de pe o suprafaţă unui planetoid, în timp ce corpurile cereşti de dimensiuni mari vor fi eliminate cu ajutorul unor arme nucleare.

Oamenii de ştiinţă din Rusia au analizat posibilele tehnologii şi au ajuns la concluzis că proiectul este realizabil. În ciuda acestor aprobări, este nevoie de o finanţare guvernamentală care să permită crearea armelor.

Specialiştii MSRC au dezvoltat planuri pentru crearea unei rachete de recunoaştere. Aceasta ar putea să zboare către un potenţial asteroid care ar ameninţa Pământul şi să-i determine masa şi compoziţia, pentru a se stabili dacă este nevoie de lansarea armelor nucleare.

Sursa: iol scitech

Pinguinii preistorici erau înalţi şi zvelţi

2012-03-02T08:36:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Acum 25 milioane ani, ţărmurile Noii Zeelande erau populate de două specii uriaşe de pinguini. Spre deosebire de speciile actuale, pinguinii fosili aveau o constituţie fizică considerabil mai zveltă, în ciuda taliei lor mai mari decât a pinguinului imperial, cea mai mare specie din prezent.

Timp de zeci de ani, Ewan Fordyce, un paleontolog neozeenlandez din cadrul Universităţii din Otago, a descoperit fragmente fosile din scheletele acestor pinguini, depozitate alături de schelete de balene şi delfini.
Recent, paleontologii au descoperit în premieră un schelet complet al unui astfel de pinguin dispărut. Cu ajutorul modelului computerizat al unui pinguin imperial, specialiştii au reuşit să reconstriască înfăţişarea pinguinului fosil.

Rezultatul a venit sub forma unui pinguin au o formă corporală mult mai hidrodinamică decât a rudei sale actuale, pinguinul imperial.

Spre deosebire de trupul rotunjit şi silueta bondoacă a pinguinilor actuali, strămoşul fosil avea un piept îngust, înotătoare mai lungi şi un cioc mai alungit şi subţire, reţeta perfectă pentru silueta unui vânător de peşti din mediul acvatic.

Ambele specii dispărute atingeau o înălţime medie de 1, 3 metri, fiind mai înalţi decât pinguinii imperiali de astăzi.

Pe vremea când trăiau aceste păsări, teritoriul Noii Zeelande era acopeit aproape în totalitate de apele oceanului, cu excepţia câtorva insule. Apele puţin adânci, lipsa valurilor uriaşe şi a prădătorilor, precum şi bogăţia speciilor de peşti alcătuiau un habitat ideal pentru aceste specii de pinguini.

Cele două specii extincte au primit numele ştiinţifice de Kairuku waitaki şi Kairuku grebneffi, termenul de "kairuku" fiind împrumutat din limba maori, unde are semnificaţia de "scufundător care se întoarce cu pradă", cu trimitere directă la obiceiurile de pescuit ale pinguinilor.

Cele două specii recent descrise împărţeau habitatul cu alte 4 specii de pinguini, fiecare hrănindu-se cu specii diferite de peşti.

"Am studiat şi alte specii de pinguini fosili descoperiţi în alte părţi ale lumii. În anul 2010, am descris cea mai mare specie de pinguin fosil, care atingea talia unui om adult. Cu toate acestea, în Noua Zeelandă s-a descoperit un habitat de excepţie pentru pinguini", declară Julia Clarke, paleontolog în cadrul Universităţii din Texas, SUA.

Sursa: National Geographic

Creativitatea poate fi stimulată în cele mai simple moduri

2012-03-02T08:33:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Un nou studiu realizat de cercetătorii din Olanda relevă faptul că o gândire creativă poate fi stimulată mai uşor decât s-ar fi crezut.

Conform cercetării realizate de specialişti de la Universitatea Nijmegen, Olanda, oameni pot gândi mai flexibil şi mai creativ atunci când nu recurg la metode convenţionale pentru a rezolva o problemă. Autorii studiului susţin că implicarea activă într-un eveniment neobişnuit, dar simplu, poate declanşa un nivel ridicat de creativitate.

În cadrul cercetării, mai mulţi studenţi au fost rugaţi să prepare un sandvici foarte popular in Olanda. Jumătate dintre participanţi au realizat sandviciul într-un mod convenţional: au pus o felie de pâine pe farfurie, apoi au uns-o cu unt şi au aşezat bucăţele de ciocolată deasupra. Ceilalţi participanţi au fost îndrumaţi să pună, în primul rând, ciocolata pe farfurie, apoi au uns felia de pâine cu unt şi au aşezat-o invers, peste ciocolată.

Într-o altă etapă a studiului, participanţii au fost rugaţi ca, într-un singur minut, să găsească un mod de a utiliza o cărămidă. Apoi, timp de 2 minute, voluntarii au fost puşi să numească cât mai multe obiecte care generează sunete.

Punctajul pentru flexibilitatea cognitivă a fost acordat în funcţia de categoriile în care se încadrau obiectele, pentru că o astfel de asociere indică flexibilitate. La final, s-a constat că cei care au fost puşi să îşi prepare micul dejun într-un mod neconvenţional au obţinut scoruri mai mari la ambele teste. Prin schimbarea modului de prepare a sandviciului, participanţii şi-au lărgit modul de gândire, devenind mai inovatori.

În paralel, a fost realizat un alt studiu în cadrul căruia mai mulţi studenţi au fost împărţiţi în două grupuri. Un grup a urmărit o filmare în care un individ pregătea un sandvici după modelul clasic, iar celălalt grup a urmărit o filmare în care metoda de preparare a micului dejun presupune o altă ordine de aranjare a alimentelor.

Rezultatele au arătat că în acest ultim studiu nu s-au înregistrat diferenţe între cele două grupuri atunci când au fost supuse testelor pentru măsurarea flexibilităţii cognitive. Cu alte cuvinte, testele au arătat că nu este suficient să priveşti pe cineva cum îndeplineşte o sarcină, ci trebuie să te implici şi să inovezi tu însuţi pentru a-ţi dezvolta creativitatea, chiar şi prin intervenţii extrem de simple, cum este cazul pregătirii unei gustări.

Sursa: Miller-McCune

Cercetătorii au descoperit leacul pentru inima frântă

2012-03-02T08:29:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din California susţin că o simplă doză de paracetamol poate diminua durerile provocate de o despărţire.

Neurologii au descoperit că durerea emoţională este produsă în zona creierului în care se activează şi durerea fizică. De asemenea, ei au constatat că durerea produsă de suferinţa sufletească poate răspunde la calmante.

Un prim studiul a fost realizat pe o durată de trei săptămâni, timp în care 62 de voluntari au fost rugaţi să ingereze fie paracetamol, fie un tratament placebo şi apoi să noteze cum s-au simţit de-a lungul zilei.

Rezultatele studiului au demonstrat că cei care au primit 1000 de mg de paracetamol, echivalentul a două tablete, au înregistrat o reducere semnificativă a stărilor de suferinţă, comparativ cu cei care au urmat tratamentul placebo.

O altă cercetare a fost realizată pe un grup de indivizi care au luat parte la un joc video menit să îi facă pe unii din ei să se simtă neacceptaţi. În tot acest timp, creierul fiecărui voluntar a fost monitorizat, iar cercetătorii au putut observa că durerea provocată de neacceptarea în cadrul grupului se produce în aceeaşi zonă în care se declanşează şi cea fizică.

Cercetarea a fost dublată de un studiu similar în cadrul căreia s-au utilizat alte calmante, dar rezultatele nu au fost la fel de evidente.

Deşi studiile vin să ajute la găsirea unor tratamente pentru suferinţele emoţionale, unii cercetători au declarat că înşişi ei nu ar încerca să îşi administreze calmante pentru a-şi vindeca durerea sufletească.

Sursa: Daily Mail

Secretul nemuririi, dezvăluit de o specie de viermi?

2012-03-02T08:26:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Cercetătorii britanici au descoperit că o specie de viermi platelminţi poate depăşi limitele îmbătrânirii, pentru a deveni nemuritori. Oamenii de ştiinţă afirmă că studiul lor oferă noi perspective asupra posibilităţilor prin care pot fi atenuate consecinţele îmbătrânirii în rândul oamenilor, fiind un prim pas spre extinderea longevităţii.

Studiul publicat în prestigiosul jurnal ştiinţific Proceedings of the National Academy of Science detaliază o descoperire importantă a cercetătorilor: aceea că viermii plaţi reuşesc să menţină constantă dimensiunea telomerelor, o parte importantă a ADN-ului.

"Datele colectate de noi satisfac una din predicţiile care stabilesc condiţiile necesare ca un animal să devină nemuritor", a declarat Aziz Aboobaker, conducătorul studiului. Specialistul de la Universitatea din Nottingham a adăugat: "Următorul nostru ţel este de a înţelege mecanismele prin care viermele reuşeşte să facă acest lucru şi să înţelegem, totodată, care este procesul evolutiv care duce la crearea unui animal nemuritor".

Viermii platelminţi au reprezentat întotdeauna un obiect de studiu de interes pentru oamenii de ştiinţă, pentru că au o capacitate incredibilă de a se regenera. Un vierme plat tăiat în două se va regenera dând naştere la două fiinţe distincte.

Echipa condusă de Aboobaker a studiat două tipuri de viermi plaţi - cei care se reproduc sexuat, ca oamenii, şi cei care se reproduc asexuat, prin diviziune.

Amândouă tipurile de viermi se regenerează prin creşterea de ţesut nou, piele, intestine şi chiar a unui creier nou, operaţiune repetată la fiecare diviziune. Diferenţa dintre cele două tipuri este că viermii cu reproducere asexuată regenerează în cadrul procesului de diviziune şi stocurile unei enzime esenţiale, ce le poate permite să devină nemuritori.

Biologii ştiu că unul dintre factorii-cheie asociaţi cu îmbătrânirea este lungimea telomerelor. Telomerele sunt elemente ale ADN-ului care se găsesc la capetele cromozomilor, protejându-i de leziuni. Telomere mai scurte sunt asociate cu îmbătrâniriea mai rapidă.

Un studiu mai vechi, ce a adus cercetătorilor Premiul Nobel pentru Medicină în 2009, a arătat că telomerele pot fi menţinute prin activitatea unei enzime denumite telomerază.

În cadrul majorităţii organismelor ce se reproduc sexuat, enzima este activă mai ales în perioada de început a dezvoltării organismului. Echipa condusă de Aboobaker a descoperit că, la viermii plaţi cu reproducere asexuată, nivelul acestei enzime creşte considerabil în timpul procesului de regenerare, ceea ce permite celulelor lor stem să îşi menţină telomerele pe măsură ce se divid pentru a înlocui ţesuturile lipsă.

Douglas Kell, conducătorul organizaţiei Biotechnology and Biological Sciences Research Council, ce a finanţat parţial acest studiu, afirmă că descoperirea cercetătorilor este "incitantă" şi că reuşita lor "contribuie în mod semnificativ la înţelegerea proceselor implicate în îmbătrânire".

Acesta a adăugat că studiul "stabileşte nişte fundamente solide ce vor servi la îmbunătăţirea sănătăţii şi la extinderea longevităţii altor organisme, inclusiv cea a oamenilor".

Sursa: Reuters
Foto: Flickr/ibsut

Un studiu arată că peştii acceptă să aibă ca lider un peşte-robot (VIDEO)

2012-03-02T06:02:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Un studiu efectuat de doi ingineri americani a arătat că peştii acceptă să fie conduşi de un peşte-robot.

Specialiştii de la New York Polytechnic Institute au vrut să studieze modul în care peştii formează bancuri, construind în acest scop un peşte-robot pe care l-au introdus alături de câţiva peşti real într-un „râu artificial”.

Dacă iniţial ceilalţi peşti au ignorat peştele-robot, atunci când acesta a început să se mişte în stilul caracteristic al peştilor din specia lor (Notemigonus crysoleucas), peştii s-au aliniat în spatele său, formând un banc.

Cercetătorii au fost surprinşi să descopere că peştii au acceptat să fie conduşi de un peşte-robot, mai ales că acesta era de două ori mai mare decât un peşte normal din specia respectivă.

Oamenii de ştiinţă afirmă că acest studiu arată potenţialul peştilor-robot, aceştia putând fi folosiţi pentru a ghida spre siguranţă peştii aflaţi în zonele în care a avut loc un dezastru de mediu.

Sursa: Physorg

Muntele Everest ar putea deveni inaccesibil, din cauza încălzirii globale

2012-03-02T05:56:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Unul dintre cei mai experimentaţi alpinişti ai lumii, faimosul Apa Sherpa, cunoscut sub porecla de Super-Şerpaşul, care a urcat de 21 de ori pe vârful Everest, spune că, în curând, cel mai înalt munte al lumii ar putea să devină imposibil de urcat, din cauza reducerii cantităţii de zăpadă şi gheaţă de pe versanţi.

Apa Sherpa a ajuns pentru prima oară pe vârful Everest în 1989 şi îşi aminteşte că, pe atunci, pantele muntelui erau acoperite cu zăpadă şi gheaţă. Azi, în schimb, pe versanţii Everestului se întind mari suprafeţe de stâncărie golaşă.

Pe aceste pante dezgolite, pericolul căderilor de pietre este mult mai mare, ceea ce face ascensiunile foarte riscante. Iar topirea gheţii duce la apariţia unor crevase tot mai largi - un alt mare pericol pentru expediţii.

De asemenea, purtarea bocancilor cu colţari, foarte utilă în cazul mersului pe gheaţă, devine periculoasă pe piatră, deoarece aceste încălţări alunecă pe un asemenea substrat.

Apa Sherpa este, de mai mulţi ani, un militant activ pentru protejarea Himalayei de degradarea produsă ca urmare a impactului antropic şi a încălzirii globale.

Sursa: Mail Online

Ovule din celule stem: cel mai eficient tratament de fertilitate?

2012-03-02T05:53:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Cercetătorii americani estimează că nu va mai dura mult până când se vor putea crea ovule din celule stem umane, iar cazurile de infertilitate feminină vor fi rezolvate prin această metodă. Cel puţin experimentele de laborator pe şoareci au fost încununate de succes.

Cercetătorii din cadrul Massachusetts General Hospital susţin că este posibil să se recolteze celule stem de la femeile mature sexual, celule din care se pot forma ovule în condiţii de laborator.

Pe baza experimentelor realizate pe şoareci, cercetătorii americani infirmă vechea teorie conform căreia femeile se nasc cu un număr finit, prestabilit , de ovule.

Echipa condusă de dr. Jonathan Tilly, cercetător principal în cadrul Massachusetts General Hospital, a reuşit să descopere şi să izoleze celulele stem responsabile de producerea ovulelor. Descoperirile au avut loc în urma identificării proteinei DDX4, prezentă pe suprafaţa celulelor stem.

Cultivate în condiţii de laborator, celulele stem au generat oocite, adică ovule imature care aveau aspectul şi proprietăţile oocitelor normale generate de ovare. În prezenţa ţesutului ovarian, oocitele s-au maturizat, dând naştere unor ovule care au putut fi fecundate pentru a produce embrioni.

Cu toate acestea, la ora actuală există restricţii de ordin moral şi legal asupra cercetării pe ovulele umane. Din acest motiv, nu au fost efectuate încă experimente pe ovule umane, toate experimentele în cauză fiind efectuate pe ovule de şoareci.

"Obiectivul principal al cercetărilor noastre a fost acela de a demonstra că oocitele produse de celule stem există cu adevărat în ovarele femeilor pe parcursul vieţii lor reproducătoare. Această descoperire, coroborată cu testele de succes efectuate pe şoareci, deschide o nouă epocă pentru dezvoltarea tehnologiilor necesare pentru eradicarea infertilităţii la femei" , declară dr. Jonathan Tilly.

Sursa: BBC News

Au fost descoperite două grupe sanguine noi

2012-03-02T05:50:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Oamenii de ştiinţă au descoperit două noi grupe de sânge, informaţie care ar putea aduce beneficii majore pentru transfuzii şi transplanturi de organe şi care ar putea ajuta în lupta împotriva cancerului.

Cele două grupe de sânge au fost descoperite de cercetătorii de la Universitatea Vermont şi au primit numele de Langereis şi Junior.

Biologul Bryan Ballif, care a coordonat studiul, a explicat că se presupune că mai bine de 50.000 de japonezi au grupa Junior negativ, motiv pentru care se pot confrunta cu probleme la transfuzii, la femeile gravide putând chiar să apară incompatibilitatea mamă-făt.

Profesorul Ballif a declarat că descoperirea lui Langereis şi Junior a fost posibilă datorită faptului că echipa sa a găsit două proteine (ABCB6 şi ABCG2. ) ale globulelor roşii, proteine a căror prezenţă este asociată cu cele două grupe de sânge.

Până acum erau cunoscute deja 30 de proteine responsabile pentru grupe de sânge de bază. Noile descoperiri fac ca numărul acestor molecule să se ridice la 32. Ele sunt cu atât mai importante cu cât ultimele 2 astfel de proteine au fost descoperite acum 10 ani.

Mai mult, ambele proteine nou-descoperite sunt asociate cu rezistenţa la medicamentele împotriva cancerului, aşa că descoperirea lor i-ar putea ajuta pe oamenii de ştiinţă în crearea unor medicamente mai eficiente.

International Blood Transfusion Society, o asociaţie ştiinţifică care promovează studii asupra transfuziilor de sânge, recunoaşte, pe lângă cele 4 grupe de sânge comune (A, B, AB şi O), încă 28, multe având nume interesante, precum Kidd, Diego sau Duffy.

Sursa: Daily Mail

Este divorţul scris în genele femeilor?

2012-03-02T05:48:00.000-08:00

Galerie foto (1)

O echipă de cercetători din Suedia a făcut o descoperire uluitoare: anumite femei prezintă o „genă a divorţului”.

Femeile care moştenesc această genă au şanse mai mici de a se căsători, pentru că interacţionează mai greu cu alte persoane. Totuşi, dacă se căsătoresc, aceste femei sunt supuse unui risc cu 50% mai mare de a avea o relaţie instabilă şi plină de certuri în comparaţie cu femeile ce nu prezintă acea genă. De asemenea, partenerii acestor femei sunt mai nefericiţi, arată studiul.

Oamenii de ştiinţă cred că această genă afectează modul în care femeile procesează oxitocina, un hormon cu un rol important în relaţiile interumane.

Femeile produc oxitocină în mod natural, mai ales în timpul naşterii şi a alăptării, acest hormon ajutându-le să stabilească o legătură profundă cu bebeluşul lor.

În cazul în care femeile nu pot procesa oxitocina, există riscul să nu poată stabili legături normale cu alte persoane, inclusiv cu partenerii, prietenii şi copiii lor. Unii cercetători cred că ar putea exista o legătură între problemele de procesare a oxitocinei şi autism.

O echipă de cercetători din Suedia a studiat ADN-ul a 1.800 de femei şi a partenerilor lor. Fiecare cuplu avea o vechime de cel puţin 5 ani, fiind vorba fie de persoane căsătorite, fie de persoane care locuiau împreună.

Femeile care erau purtătoare ale acestei variante a genei receptorului de oxitocină, descrisă ca alela A, prezentau cu un risc cu 50% mai mare să relateze că au avut parte de o criză maritală gravă. De asemenea, partenerii acestora erau mult mai puţin satisfăcuţi de relaţie în comparaţie cu ceilalţi bărbaţi care au luat parte la studiu.

Hasse Walum, conducătorul studiului, afirmă că „am descoperit dovezi ce arată că oxitocina joacă un rol important în stabilirea legăturilor între oameni, arătând totodată că variaţiile genei receptorului de oxitocină influenţează cât de puternic sunt ataşate femeile de partenerii lor”.

Aceeaşi echipă de cercetători a identificat acum 4 ani varianta masculină a „genei divorţului”, ce reglează modul în care creierul bărbaţilor foloseşte vasopresina, substanţă care afectează abilitatea acestora de a fi dedicaţi relaţiei şi fideli partenerilor lor.

Sursa: Daily Mail

Din secretele creierului uman: cele două mecanisme care ne controlează viaţa / Marius Comper

2012-03-02T05:28:00.000-08:00

Galerie foto (8)

Oracolul din Delfi, cel mai important templu al Greciei antice, îi întâmpina pe toţi cei ce căutau înţelepciune cu un mesaj scurt scris pe frontispiciu: „gnōthi seauton”, care se traduce prin sfatul „cunoaşte-te pe tine însuţi!”. Astăzi, la aproape 3.000 de ani după scrierea acestui mesaj, continuăm să cercetăm funcţionarea unuia dintre cele mai misterioase obiecte de studiu întâlnite: mintea umană. Datorită studiilor efectuate în ultimele decenii, ce elucidează multe dintre mecanismele cogniţiei, astăzi suntem mult mai aproape de a atinge acest obiectiv.

Cele două sisteme care ne ghidează

Psihologul Daniel Kahneman, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în cogniţie şi pionier al economiei comportamentale, a studiat timp de peste patru decenii mecanismele decizionale ale creierului uman şi a identificat numeroase erori cognitive ce ne influenţează deciziile fără să ne dăm seama. În 2002, Kahneman a fost răsplătit cu Premiul Nobel pentru Economie pentru lucrările sale ce au demonstrat că omul nu este un „actor raţional”, aşa cum susţineau mulţi specialişti în economie, ci unul supus numeroaselor capcane ale intuiţiei. Nobelul decernat lui Kahneman a reprezentat o premieră, fiind pentru pentru prima dată când cel mai important premiu pentru economie a fost acordat unui specialist din alt domeniu (în acest caz, psihologia).

Kahneman susţine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeşte „thinking fast” (gândire rapidă) este inconştient, intuitiv şi nu necesită efort voluntar sau control, pe când sistemul 2, denumit „thinking slow” (gândire lentă) este conştient, foloseşte raţionamente deductive şi necesită mult efort.

Pentru a observa că persoana din imagine este furioasă nu este nevoie de un efort conştient, acest lucru realizându-se instant şi involuntar, într-un exemplu de gândire rapidă, tipică sistemului 1. În schimb, pentru a rezolva o problemă precum operaţiunea de înmulţire a lui 17 cu 25 este nevoie de direcţionarea conştientă a atenţiei spre un efort voluntar, fără de care răspunsul nu poate fi obţinut. Acesta din urmă este un exemplu de aplicare a celui de-al doilea sistem.

Sistemul 1 este înnăscut, o consecinţă a evoluţiei şi rezultatul adaptării la mediu de-a lungul timpului, pe când sistemul 2 este o componentă specifică omului. De altfel, ceea ce noi percepem ca specific propriei persoane este sistemul 2 - sinele conştient şi raţional, cel care gestionează credinţe, opţiuni şi decizii.

Deşi trăim cu impresia că sistemul 2 e răspunzător de majoritatea deciziilor pe care le luăm, viaţa noastră este controlată în mare parte de primul sistem. Motivul? În fiecare zi trebuie să luăm foarte multe decizii, ceea ce face imposibilă folosirea celui de-al doilea sistem pentru majoritatea. Pentru că deciziile raţionale necesită timp pentru analiză şi deducţie, eforturi ce consumă energie, cel de-al doilea sistem este folosit arareori.

De cele mai multe ori, sistemul 1 generează sugestii pentru cel de-al doilea (impresii, intuiţii, intenţii şi sentimente) pe care acesta le adoptă fără a le modifica. Sistemul 2 intervine atunci când sistemul 1 nu oferă un răspuns imediat (de exemplu, în cazul problemei 17 x 24) sau atunci când detectează că urmează să aibă loc o greşeală (ca atunci când ne abţinem să reacţionăm într-un mod nepotrivit într-o situaţie dificilă, când mecanismul de control al sistemului 2 blochează intenţia generată de sistemul 1). Sistemul 2 are, însă, limite: cercetătorii au descoperit că atunci când o persoană este ocupată cu o problemă ce necesită folosirea sistemului 2, capacitatea de autocontrol scade, fiind mai probabil ca aceasta să cedeze tentaţiilor.

Sistemul 1 prezintă însă anumite erori sistemice, erori cognitive ce duc, de multe ori, la adoptarea unor decizii eronate. În cea mai recentă carte a sa, Thinking Fast and Slow, dr. Daniel Kahneman expune câteva dintre aceste greşeli de gândire, sperând ca prin elucidarea lor să-i ajute pe ceilalţi să le identifice şi să-şi înţeleagă mai bine propriile decizii.

Pentru că sistemul 1 este activ tot timpul (spre deosebire de sistemul 2, ce necesită un efort conştient), suntem mai predispuşi la erori cognitive. O exemplificare a autonomiei sistemului 1 o reprezintă iluzia optică Müller-Lyer, în care două linii paralele par a avea lungimi diferite. Chiar dacă măsurăm cele două linii şi ne convingem (cu ajutorul sistemului 2) că lungimea lor este aceeaşi, sistemul 1 va continua să le perceapă ca fiind inegale.

La fel ca iluziile optice, iluziile cognitive tind să fie greu de depăşit, însă primul pas spre ieşirea de sub dominaţia acestor greşeli de gândire este conştientizarea lor. Atunci când oamenii se află într-un moment de criză, în situaţii incerte, deciziile sunt luate de sistemul 1. De aceea, este esenţial să cunoaştem slăbiciunile acestuia.

Greşelile cognitive care ne influenţează deciziile

Esenţial este să înţelegem că nu există persoane care nu să nu fie afectate de slăbiciunile sistemului 1. Acest lucru este demonstrat de un test simplu pe care Kahneman l-a aplicat de mii de ori: „O bâtă de baseball şi o minge costă împreună 1,10 dolari. Bâta costă cu un dolar mai mult decât mingea. Cât costă mingea?”. Chiar şi în cazul celor mai inteligenţi studenţi, precum cei de la Harvard şi Princeton, mai bine de jumătate au dat răspunsul evident, oferit de sistemul 1, dar totodată greşit: 10 cenţi. Răspunsul corect era, desigur, 5 cenţi.

Una dintre erorile cognitive cele mai răspândite este „the overconfidence bias” - tendinţa de a avea încredere în exces în forţele proprii. Statisticile arată că şansele ca o companie nou fondată în SUA să funcţioneze timp de 5 ani sunt de aproximativ 35%. Cu toate acestea, un sondaj efectuat printre antreprenori a arătat că aceştia tind să estimeze şansele de succes ale unei companii noi la 60%, iar şansele propriei companii la 81%. Kahneman afirmă că optimismul este motorul capitalismului, lucru confirmat de faptul că liderii, inventatorii şi celelalte persoane ce influenţează viaţa unui număr mare de oameni tind să fie optimişti, asumându-şi riscuri convinşi fiind că vor avea succes în încercarea lor.

O altă eroare cognitivă identificată de Kahneman este „the planning fallacy” - eroarea de estimare în planificare. Psihologul a întâlnit această problemă pentru prima dată în anii 1970, când Ministerul Educaţiei din Israel i-a cerut să conceapă un manual şi o programă de studiu având ca subiect luarea deciziilor. Kahneman a format o echipă de specialişti, printre care se număra şi un expert în conceperea de programe, iar după un an de lucru le-a cerut colegilor săi să estimeze cât timp considerau că le mai era necesar. Cei mai mulţi au estimat finalizarea proiectului peste aproximativ 2 ani, cu o marjă de eroare de 6 luni. Apoi, Kahneman l-a întrebat pe expertul în programe cât durau asemenea proiecte, în medie. El a explicat că durata medie a acestora era de 7 - 10 ani, iar 40% dintre ele nu se finalizau. Deşi ştia acest lucru, chiar şi acest expert prognozase o perioadă de lucru de încă 2 ani. În cele din urmă, proiectul a fost finalizat în 8 ani, iar între timp Ministerul Educaţiei nu mai era interesat.

Un alt exemplu al erorii în planificare vine din SUA. Un sondaj efectuat în rândul proprietarilor de locuinţe a arătat că aceştia se aşteptau să cheltuiască, în medie, 18.500 de dolari pe reamenajarea bucătăriei. Costul mediu real se ridica, însă, la 39.000 de dolari. Un exemplu din Scoţia demonstrează că diferenţele pot fi chiar mai mari: în 1997, când a fost dezvăluit planul pentru o nouă clădire a Parlamentului, estimările de cost se ridicau la 40 de milioane de lire sterline. În 2004, când construcţia a fost finalizată, costul total a fost de 431 milioane de lire sterline.

O altă greşeală a gândirii este ceea ce Kahneman numeşte „the availability bias” - tendinţa de a judeca pe baza a ceea ce ne vine mai uşor în minte. Un sondaj în rândul americanilor a relevat că aceştia cred că probabilitatea unui accident fatal este de 300 de ori mai mare decât cea a decesului cauzat de diabet, deşi rata reală este de 1:4. Kahneman consideră acest lucru o dovadă a faptului că mass-media influenţează felul în care percepem riscurile, ceea ce poate avea consecinţe negative asupra vieţii noastre. Un studiu efectuat după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 a arătat că mulţi americani au preferat în acel an să şofeze pe distanţe mari în loc să ia avionul. Dintre aceştia, aproximativ 1.500 au murit în accidente rutiere, subestimând riscul unei călătorii cu maşina şi supraestimându-l pe cel al unui atac terorist.

O eroare cognitivă gravă este „the anchor effect” - efectul de ancorare. Unul din exemplele care ilustrează această „scurtătură” a gândirii este un studiu efectuat pe un grup de judecători germani cu peste 15 ani de experienţă. În cadrul experimentului, acestora li s-a citit descrierea unui caz în care inculpata fusese prinsă furând într-un magazin, iar înainte de a decide pedeapsa, judecătorilor li s-a cerut să arunce cu două zaruri. Acestea fuseseră măsluite, astfel că însumau fie 3, fie 9. Apoi li s-a cerut să decidă pedeapsa corectă pentru inculpată. Deşi zarurile nu ar fi trebuit să influenţeze decizia unor specialişti cu experienţă, cercetătorii au descoperit că judecătorii ale căror zaruri însumaseră 9 au decis, în medie, o pedeapsă de 8 luni de închisoare, iar cei ale căror zaruri însumau 3 au dat, în medie, o pedeapsă de 5 luni de închisoare. Eficienţa acestei erori a dus la exploatarea sa constantă în comerţ, pentru a modela aşteptările de preţ ale cumpărătorilor. De exemplu, o companie ar putea oferi 3 variante ale aceluiaşi serviciu, astfel încât cea mai ieftină variantă să pară mai atrăgătoare în comparaţie cu variantele mai costisitoare decât dacă ar fi singura propusă. Din acelaşi motiv, în cadrul licitaţiilor se stabileşte de obicei un preţ de pornire.

Un alt aspect important al sistemului 1 este faptul că, atunci când este confruntat cu o întrebare dificilă, el tinde să ofere răspunsul la o altă întrebare, mai simplă, fără ca noi să ne dăm seama. Profesorul Kahneman oferă ca exemplu un studiu efectuat pe un grup de studenţi germani. O parte dintre aceştia au primit următoarele două întrebări: „Cât de fericit eşti?” şi „Câte întâlniri romantice ai avut luna trecută?”. Ceilalţi au primit întrebările în ordine inversă. Dacă în primul caz nu exista nicio corelaţie între răspunsuri, în cel de-al doilea caz se putea observa o corelaţie între numărul de întâlniri şi nivelul fericirii indicat de studenţi. Profesorul Kahneman explică: „Pentru a răspunde corect la întrebarea «Cât de fericit eşti?», e nevoie să ne gândim mai mult. Studenţii care fuseseră întrebaţi mai întâi despre întâlnirile romantice nu au mai simţit nevoia să se gândească, pentru că au substituit răspunsul la această întrebare cu răspunsul la o alta - «cât de fericit sunt în viaţa mea sentimentală?». Studenţii sunt conştienţi că viaţa lor sentimentală nu este singurul aspect important pentru ei, dar sistemul 1 le-a oferit un răspuns facil, iar ei l-au folosit”.

În ceea ce priveşte fericirea, explică dr. Kahneman, amintirile joacă un rol important. Oamenii nu au un singur sine, ci două: sinele experimental (the experiencing self) şi sinele memoriei (the remembering self).

Majoritatea oamenilor sunt ghidaţi de cel de-al doilea. Pentru a exemplifica, dr. Kahneman pune o întrebare cititorilor: aţi fi dispuşi să plătiţi pentru o vacanţă grozavă, dar la finalul căreia ar trebui să beţi o poţiune care ar şterge orice amintire a călătoriei şi aţi rămâne totodată fără fotografii şi înregistrări video? Probabil că nu.

Pentru a ilustra diferenţa dintre amintiri şi experienţe, Kahneman relatează dialogul pe care l-a purtat cu un membru al publicului după o prelegere. Interlocutorul a povestit despre momentul în care asculta captivat o simfonie excepţională, la finalul căreia s-a auzit un zgomot infernal, din cauză că discul era zgâriat. „Finalul mi-a stricat audiţia”, a afirmat acesta. Kahneman i-a explicat că, de fapt, experienţa nu a fost distrusă, căci el se bucurase de muzică timp de 20 de minute. Fusese afectată, într-adevăr, amintirea despre această experienţă.

Confuzia celor două aspecte reprezintă o eroare cognitivă ce poate avea consecinţe neplăcute. Acest lucru a fost demonstrat într-un experiment în care voluntarii au fost supuşi la 2 experienţe dureroase. Rugaţi apoi să aleagă una dintre acestea pentru a fi repetată, aceştia au ales-o pe cea mai dureroasă dintre ele, per total, care durase mai mult dar se încheiase cu o durere mai puţin intensă, deoarece aceasta lăsase în urmă o amintire mai bună. „Sinele experimental tinde să nu aibă o voce suficient de puternică atunci când ne planificăm activităţile. Atunci când oamenii iau decizii nu se întreabă «ce voi simţi şi pentru cât timp?» şi tind să neglijeze trăirea în favoarea amintirii cu care vor rămâne”, afirmă Kahneman. „Din trecut învăţăm, de obicei, să maximizăm calitatea viitoarelor amintiri, nu calitatea viitoarelor experienţe. Numesc asta «tirania sinelui memoriei»”, scrie Kahneman.

Cum putem evita greşelile în gândire?

Doar dacă ne înţelegem punctele slabe vom fi mai pregătiţi să identificăm greşelile de gândire, chiar dacă nu vom le vom putea evita întotdeauna. „Pentru a contracara erorile sistemului 1 există, în principiu, o soluţie simplă: recunoaşterea semnelor ce sugerează că ne găsim într-o situaţie delicată, încetinirea procesului de decizie şi apelul la sistemul 2”, sugerează psihologul. „Nu putem face asta tot timpul, dar atunci când este vorba de o decizie importantă, trebuie să reflectăm şi să ne întrebăm dacă nu cumva cădem într-o capcană a gândirii”, adaugă Kahneman.

Un alt lucru pe care trebuie să-l luăm în seamă este faptul că folosirea sistemului 2 implică un consum de resurse, iar în absenţa acestora sistemul 1 preia controlul. Un exemplu este oferit de un studiu efectuat în Israel asupra unui grup de 8 judecători ce au rolul de a decide eliberarea condiţionată a persoanelor condamnate. Decizia predominantă este respingerea solicitărilor de eliberare condiţionată, doar 35% dintre acestea fiind aprobate. Cercetătorii au descoperit că deciziile favorabile condamnaţilor sunt adoptate în mare parte imediat după pauza de masă a judecătorilor, rata aprobărilor scăzând apoi treptat, până la un nivel minim înregistrat chiar înainte de următoarea pauză de masă. Concluzia cercetătorilor a fost că judecătorii obosiţi şi înfometaţi tind să aleagă decizia cea mai comună, ce nu implică folosirea sistemului 2: respingerea cererii de eliberare condiţionată.

Chiar dacă ştim care sunt greşelile de gândire, nu suntem feriţi de ele. „Gândirea mea este predispusă la a comite aceste greşeli la fel ca înainte să le studiez”, a explicat Daniel Kahneman. Ce putem face, în acest caz? Sfatul lui Kahneman este să folosim în vocabularul curent expresiile ce descriu aceste greşeli, iar apoi să apelăm la prieteni. Pentru că oamenilor le e mai uşor să recunoască greşelile altora decât pe cele proprii, discuţiile cu apropiaţii, folosind un vocabular ce cuprinde indicii ale greşelilor cognitive, ne vor ajuta să le evităm. „Scopul cărţii mele este acela de a ridica nivelul conversaţiei curente, de a face oamenii să gândească mai complex atunci când judecă deciziile altor persoane. Dacă am avea o societate în care oamenii folosesc un limbaj mai bogat atunci când discută despre aceste lucruri, cred că ea ar avea un efect indirect asupra deciziilor noastre, pentru că ţinem seama mereu de opiniile altora despre noi”, concluzionează Kahneman.

Cea mai veche operă de artă rupestră din Americi este o imagine cu semnificaţii sexuale?

2012-03-02T05:21:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Oamenii de ştiinţă din Brazilia au descoperit noi dovezi care indică faptul că oamenii ar fi populat continentul american cu 4000 de ani mai devreme decât se credea iniţial. Elementul-cheie este o imagine pe care cercetători au numit-o... Omuleţul Excitat (!)

Cercetătorii de la Universitatea din Sao Paulo, Brazilia, au descoperit o imagine incizată în piatră (petroglifă), veche de 12.000 de ani. Ei cred că această reprezentare antropomorfă ar putea fi cea mai veche petroglifă găsită până în prezent în Lumea Nouă, motiv pentru care au decis să catalogheze descoperirea drept "cea mai veche şi de necontestat formă de artă rupestră din Americi".

Descoperirea a fost făcută în peştera Lapa do Santo din Brazilia, la 500 de kilometri depărtare de Rio de Janeiro. Lapa do Santo este una din cele mai mari peşteri cercetate până acum în regiune. Suprafaţa ei ajunge la 1.300 de metri pătraţi. Aici, cercetătorii au descoperit rămăşiţe umane, unelte făcute din piatră şi os, cenuşă şi resturi de mâncare.

În 2009, săpând la 4 metri adâncime, oamenii de ştiinţă au găsit o imagine gravată, cu o înălţime de aproximativ 30 de centimetri şi o lăţime de 20 de centimetri, imagine interpretată de cercetători ca reprezentând un bărbat cu mâinile întinse şi cu un falus supradimensionat.

Oamenii de ştiinţă l-au poreclit Omuleţul Excitat şi bănuiesc că petroglifa ar putea avea legătură cu un ritual al fertilităţii.

Desenul indică faptul că, acum aproximativ 11.000 de ani, în America de Sud exista o formă de artă, ceea ce demonstrează că omul a ajuns pe continent cu cel puţin 4000 de ani mai devreme decât se ştia până acum.

Sursa: Live Science

Banca Mondială avertizează: oceanele planetei sunt în pericol

2012-03-02T05:18:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Banca Mondială anunţă că oceanele lumii sunt ameninţate, motiv pentru care cere ajutorul guvernelor şi ONG-urilor pentru a le proteja prin strângerea de fonduri în valoare de 1.5 miliarde de dolari, în următorii 5 ani.

Oceanele sunt puse în pericol din cauza pescuitului excesiv şi a distrugerii habitatului marin. Aproximativ 85% din zonele de pescuit din oceane sunt exploatate la maximum, unele dintre ele fiind chiar supra-exploatate sau epuizate. Fenomenul implică şi cele mai pescuite 10 specii din lume.

Reprezentanţii Băncii Mondiale atrag atenţia că statisticile şi cercetările arată clar că nu facem destule eforturi pentru a evita o catastrofă, motiv pentru care problemele din oceane se agravează pe zi ce trece.

Preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, a declarat că deja exsită "resurse considerabile" care ar putea ajuta la refacerea oceanelor, dar că este nevoie de un efort global coordonat pentru a putea implementa strategiile. El a propus o serie de obiective, printre care şi refacerea a cel puţin jumătate din rezervele de peşte oceanic în următorii 10 ani.

Momentan, suprafaţa zonelor marine protejate se ridică la 2% din totalul suprafeţei de ocean, comparativ cu suprafaţa de uscat protejată, care este de 12% din întinderea uscatului. Din acest motiv, Zoellick estimează că suprafaţa marină protejată ar trebui să fie dublată.

În ţările dezvoltate, un miliard de oameni depind de aportul de proteine adus de peşte, iar pentru o altă jumătate de miliard, pescuitul reprezintă principala sursă de venit. Mai mult, pentru unele state insulare din Pacific, peştele reprezintă 80% din totalul exporturilor.

Coaliţia va aduce împreună guvernele mai multor ţări, centre ştiinţifice, ONG-uri, organizaţii internaţionale, fundaţii, dar şi organizaţii din sectorul privat, care vor contribui la atingerea obiectivelor. Pentru început, se doreşte strângerea a 300 de milioane de dolari, care vor fi folosiţi pentru a asigura asistenţă tehnică în cadrul unor reforme menite să salveze oceanele.

Sursa: AFP

Obiect misterios: cea mai veche lucrare de artă abstractă sau un mijloc de comunicare?

2012-03-02T05:14:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Cel mai vechi obiect din lume care poartă urme de scrijelituri făcute deliberat a fost descoperit într-o peşteră din Africa de Sud. Fragmentul de ocru are vechimea de 100.000 ani şi prezintă 23 de crestături, dar rostul lor este o enigmă pentru oamenii de ştiinţă.

Ocrul este o argilă de culoare galben-roşiatică, foarte bogată în oxizi de fier. Este unul dintre primii pigmenţi naturali folosit de oameni în cadrul proceselor artistice, unii cercetători referindu-se la el ca la "creionul oamenilor de peşteră".

Inciziile de pe fragmentul găsit într-o peşteră din apropierea râului Klasies formează un complex geometric de linii, realizate cu ajutorul unui fragment ascuţit de piatră.

Faptul că a fost descoperită în asociere cu fosile de Homo sapiens indică faptul că bucata de ocru a fost prelucrată de membri ai acestei specii.

Specialiştii de la Universitatea Witwatersrand au studiat interesantul obiect prin metode non-invazive precum fluorescenţa în raze X şi analize microscopice, care le-au permis să cerceteze fiecare detaliu al fragmentului mineral, ce pare a fi desprins dintr-un obiect de dimensiuni mai mari, acoperit cu un desen mai extins.

Modele cu linii paralele sau încrucişate erau gravate deseori de oamenii primitivi pe diferite obiecte - pietre, lemne, coji de ouă de struţ - aşa cum arată diferite artefacte descoperite în alte situri paleontologice, inclusiv în Africa de sud.

Ceea ce nu se ştie este dacă semnele făcute pe bucata de ocru (şi pe alte alte artefacte similare) au un înţeles simbolic. Utilizarea simbolurilor marchează o etapă extrem de importantă în evoluţia omului; fără ele, limbajul, matematica, arta n-ar fi putut apărea în formele pe care le cunoaştem azi.

Deocamdată, rostul acestui artefact rămâne un mister pentru specialişti.

Sursa: Discovery News

Profilul de Facebook prezice performanţa la serviciu mai bine decât un test de IQ!

2012-03-02T05:11:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Două studii efectuate de cercetătorii de la Universităţile Northern Illinois şi Auborn au arătat că profilul de Facebook poate prezice performanţa unui angajat la serviciu mai bine decât un test IQ.

Şase specialişti în Resurse Umane au participat la studii, fiind iniţial însărcinaţi să analizeze 500 de profile de pe reţeaua Facebook, analizând persoanele folosind scara celor 5 trăsături de personalitate: extraversiune, stabilitate emoţională, deschiderea spre experienţe noi, conştiinciozitatea şi cât de agreabilă pare persoana studiată. Specialiştii în Resurse Umane consideră că aceste 5 calităţi reprezintă elementele care prezic cel mai bine performanţa ulterioară la serviciu a noilor angajaţi.

Profilul de Facebook al unei persoane poate oferi indicii asupra personalităţii acestora. Spre exemplu, un profil ce include multe poze din locuri îndepărtate poate sugera deschiderea către experienţe noi. Postările în care persoana studiată discută în contradictoriu cu alte persoane ar putea indica un nivel mai scăzut al agreabilităţii şi al stabilităţii emoţionale.

Participanţii la studiu au fost instruiţi să petreacă între 5 şi 10 minute pentru studierea fiecărui profil de Facebook, acordând note pentru fiecare din cele 5 calităţi. Cercetătorii au petrecut maxim 90 de minute pe zi studiind profilele de Facebook, iar persoanele studiate au fost supuse unui test IQ şi au fost rugate să completeze un formular de auto-evaluare.

Cercetătorii au contactat angajatorii la 6 luni distanţă, pentru a vedea ce performanţă au avut noi angajaţi la locul de muncă şi dacă evaluarea profilului de Facebook sau testul IQ au oferit o predicţie mai bună.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că analizarea profilului de Facebook a fost o metodă mai eficientă de a prezice performanţa unui nou angajat la locul de muncă.

Donal Kluemper, conducătorul studiului, afirmă că rezultatele arată că paginile de Facebook oferă angajatorilor numeroase indicii preţioase referitoare la viitorii angajaţi, însă că este nevoie de mai multe studii pentru a confirma valoarea pe care reţeaua de socializare o oferă companiilor.

Surse: WSJ, Social Barrel

O secetă moderată a reuşit să distrugă civilizaţia Maya?

2012-03-01T07:47:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Arheologii mexicani şi britanici care au studiat recent urmele civilizaţiei Maya din Mexic au ajuns la o concluzie uimitoare: se pare că interesanta şi misterioasa civilizaţie precolumbienă ar fi pierit din cauza insuficienţei apei - nu a fost însă vorba despre o secetă devastatoare, ci doar de o scădere moderată a cantităţii de precipitaţii.

Pe baza rezultatelor de până acum ale cercetărilor, oamenii de ştiinţă susţin că o reducere cu până la 25% a cantităţii de precipitaţii ar fi putut duce la extincţia acestei civilizaţii care se întindea pe teritoriile de astăzi ale Mexicului şi Guatemalei.

Până în prezent, teoriile cu privire la prăbuşirea lumii mayaşilor, din jurul anului 950 e. n., se refereau la revolte sociale, boli şi secetă extremă.

Dar datele recente permit să se calculeze cantităţile de apă căzute în acea perioadă. Cercetările au fost conduse de profesorii Martin Medina Elizade, de la Yucatan Centre for Scientific Research din Mexic, şi Eelco Rohling, din cadrul Universităţii din Southampton, Marea Britanie.

Conform calculelor, o reducere a volumului precipitaţiilor anuale de 25-40% era suficientă pentru ca rata evaporării să fie mai mare decât rata absorbţiei apei căzute pe sol, iar rezervele de apă şi recoltele agricole să fie total compromise, efectele fiind şi mai grave în condiţiile în care fenomenul s-a repetat timp de mai mulţi ani la rând.

Cauza scăderii volumul precipitaţiilor pare să fi fost reducerea numărului şi a intensităţii furtunilor din timpul verii. Cercetările se bazează pe date obţinute prin analiza vechilor stalagmite şi a sedimentelor din lacuri.

"Se pare că vara era sezonul favorit pentru cultivarea plantelor şi refacerea rezervelor de apă ale mayaşilor, în condiţiile în care nu există râuri sau fluvii în zonele joase ale Peninsulei Yucatan", declară profesorul Rohling.

Un astfel de fenomen - pierderea prin evaporare a unor cantităţi de apă mai mari decât cele căzute pe pământ prin precipitaţii - este aşteptat şi în viitor în Yucatan, dar şi în alte regiuni ale lumii. Avertizarea timpurie cu privire la apariţia unor astfel de situaţii ar permite adoptarea măsurilor corespunzătoare, pentru a evita catastrofele.

Sursa: Daily Mail

Ce faci după ce bei conţinutul unei sticle? Mănânci sticla!

2012-03-01T07:43:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Deocamdată, e un scenariu futurist, dar cercetătorii americani de la Universitatea Harvard lucrează deja la crearea unui ambalaj special pentru băuturi, ambalaj care ar avea aceeaşi aromă ca şi băutura şi ar fi comestibil.

Materialul revoluţionar utilizat de ei se numeşte WikiCells, este fabricat dintr-un plastic biodegradabil amestecat cu particule alimentare şi din el ar putea fi realizate membrane folosite pentru crearea unor recipiente pentru lichide.

Până acum cercetătorii de la Harvard au experimentat cu o membrană cu aromă de portocale, umplută cu suc de portocale; un ambalaj cu aromă de roşii, umplut cu gazpacho (o mâncare de origine spaniolă - o supă rece din roşii, castraveţi, ardei, usturoi) şi un recipient cu aromă de struguri, umplut cu vin.

Echipa speră să realizeze în curând prototipul unui ambalaj de forma "clasică" a sticlelor de plastic şi să lanseze, în scurt timp, produsul în restaurante şi apoi în magazine.

Viziunea pe termen lung a specialiştilor include şi o maşinărie capabilă să facă astfel de "sticle comestibile", după necesităţi, micşorând astfel poluarea produsă de sticlele de plastic.

Sursa: Mail Online

O specie rară de delfini a fost filmată pentru prima dată (VIDEO)

2012-03-01T07:41:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Cercetătorii australieni au anunţat că au reuşit să filmeze, în premieră, un grup de delfini Shepherd.

Apariţia a fost filmată de o echipă de cercetători de la Australian Antarctic Division (care implementează proiecte ştiinţifice de cercetare pentru o mai bună cunoaştere a Oceanului Antarctic), în timp ce monitorizau un grup de balane albastre pe coasta statului Victoria.

Delfinii Shepherd (Tasmacetus shepherdi) sunt atât de rari încât nu există nicio estimare a numărului de exemplare. Michael Double, cel care a condus expediţia, susţine că, de-a lungul timpului, doar câteva exemplare au fost văzute în libertate, motiv pentru care până acum nu a existat nicio filmare cu ei.

Delfinii Shepherd sunt animale care preferă apa adâncă, ieşind foarte rar la suprafaţă şi pentru o durată scurtă. Până acum se credea că exemplarele din această specie sunt solitare, doar că filmarea dovedeşte faptul că ele înoată în grupuri de 10-12 indivizi.

Specia a fost descoperită în 1937, dar până azi nu se cunosc prea multe informaţii despre ea.

Sursa: AFP

Guy Fawkes: omul din spatele măştii

2012-03-01T07:37:00.000-08:00

Galerie foto (7)

A fost eroul unuia dintre cele mai sonore episoade ale conflictului secular dintre catolici şi protestanţi. A întruchipat unul dintre cei mai admiraţi rebeli din toate timpurile. A orchestrat un complot ratat şi o încercare de asasinare a unuia dintre regii Angliei. Masca atribuită lui a revenit recent în actualitate ca un simbol al celor care se opun abuzurilor regimurilor politice de pe întreg mapamondul.

Dar, mai presus de toate acestea, Guy Fawkes a rămas un răzvrătit care a intrat în istorie cu preţul ratării unei misiuni care ar fi schimbat istoria.
Şi dincolo de toate rămân versurile care răsună şi astăzi, nu doar pe pământ britanic:

Remember, remember the Fifth of November,
The Gunpowder Treason and Plot,
I know of no reason
Why the Gunpowder Treason
Should ever be forgot.

Un catolic fervent

Omul al cărui nume a ajuns să fie asociat cu masca purtată azi la multe proteste politice de pe planetă a văzut lumina zilei la mijlocul lunii aprilie din anul 1570, în Stonegate, comitatul York. Istoricii şi biografii săi nu au reuşit să-i determine cu exactitate decât data botezului: 16 aprilie 1570, la Biserica St. Michael le Belfrey. Rebelul care avea să capete o aură de personaj legendar peste secole era al doilea dintre cei patru copii ai lui Edgar Fawkes - un avocat al Curţii din York - şi al soţiei acestuia, Edith. Cu toate că aparţineau iniţial de Biserica Anglicană, familia sa nutrea simpatii catolice, alimentate şi de bunicii din partea mamei, catolici fervenţi, precum şi de un văr de-al mamei care devenise călugăr iezuit.

Pe când micuţul Guy avea doar opt ani, tatăl i-a murit subit. Mama sa nu a rămas mult timp văduvă, recăsătorindu-se cu Denis Bainbridge din Scotton, Harongate, un catolic practicant. Cum mama sa era catolică, iar tatăl vitreg îmbrăţişa cu ardoare aceeaşi credinţă, copilul a fost crescut într-o atmosferă strictă, după spiritul şi litera dogmelor Vaticanului, fapt care avea să-i influenţeze viaţa decisiv. După absolvirea şcolii catolice, tânărul Guy Fawkes a intrat în serviciul lui Anthony Browne, PrimViconte de Montagu.

Vicontele nu l-a înghiţit de la bun început, reproşându-i mereu îndrăzneala şi curiozitatea, calităţi pe care le găsea deranjante la un tânăr. În scurt timp, vicontele l-a dat afară din slujbă. Fawkes nu a stat mult timp fără ocupaţie, deoarece, bătrânul viconte trecând în lumea drepţilor, succesoarea sa urma să devină Anthony-Maria Browne, nepoata sa în vârstă de 18 ani. Tânăra îl angajează la loc pe Guy, iar cei doi s-au înţeles atât de bine, încât unele surse istorice vechi susţin că s-ar fi căsătorit , iar din mariajul lor ar fi rezultat un fiu.

Oricum, se pare că viaţa de familist nu era pe placul rebelului de mai târziu, căci în anul 1591 Guy Fawkes vinde proprietăţile din Clifton pe care le moştenise de la tatăl său, după care, atras de cariera militară, călătoreşte spre Europa pentru a lupta în Războiul de 80 de ani, o confruntare militara de lungă durată între catolicii spanioli şi protestanţii olandezi. Evident, Guy s-a înrolat în rândurile catolicilor.
Fawkes s-a evidenţiat prin bravură, participând la asediul oraşului Calais , în anul 1596, devenind în cele din urmă căpitan, la finele anului 1603. În acelaşi an, călătoreşte în Spania, cu scopul de a obţine susţinere pentru cauza rebelilor catolici din Anglia natală.

Pe continent, Guy adoptă versiunea italiană a numelui său, Guido, iar în memorandum-ul înaintat curţii din Madrid, îşi descrie propriul rege, pe James I, drept un "eretic care vrea să izgonească din Anglia toţi papistaşii".
Cu toate că a fost primit bine la curte, regele Spaniei nu-i acordă niciun ajutor concret, ci doar promisiuni.

Complotul Prafului de Puşcă

Dezamăgit, Fawkes se întoarce în ţară în anul 1604. Cum nu se putea împăca deloc cu gândul că Anglia nu era încă subordonată Vaticanului, se alătură unui grup de englezi catolici reacţionari, grup condus de Robert Catesby, care complota pentru asasinarea regelui James I, protestant, intenţionând să o urce pe tronul Angliei pe fiica sa, prinţesa Elisabeta. Fawkes fusese primit cu braţele deschise în grupul complotiştilor, pe baza referinţelor foarte bune la adresa sa, scrise de preotul iezuit Oswald Tesimond.

Oricum, faima şi alura sa impunătoare îl precedau în orice comunitate de catolici britanici în care poposea. Era considerat un om chipeş, înalt după standardele vremii, experimentat, inteligent, capabil de acţiuni îndrăzneţe. Ce mai, întruchipa perfect asasinul potenţial al regelui.

Conspiratorii erau puşi pe fapte mari, astfel încât, pe 20 mai, acelaşi an, se întâlnesc în hanul Duck and Drake din Londra. Cei cinci decişi să schimbe istoria Angliei erau: Robert Catesby, Guy Fawkes, Thomas Wintour, Hugh Owen şi William Stanley. Un alt conspirator, Thomas Percy, avea acces la o casă din Londra care aparţinea celui care avea în grijă garderoba regelui. Fawkes urma să se pretindă un angajat al garderobierului regal şi să transporte mai multe butoaie cu praf de puşcă, ce urma să fie aprins când regele era în clădire.

Reprezentare în presa vremii a complotiştilor principali. Conform descrierii, Guido Fawkes este al treile din partea dreaptă

În mod eronat, acuzatorii grupului de complotişti i-au învinuit pe aceştia că nu s-ar fi mulţumit doar cu moartea regelui, ci ar fi intenţionat să sape un tunel din casa respectivă până în Parlament, care urma să fie aruncat în aer. Această ipoteză se pare că a fost creată de acuzatori, deoarece nu s-a găsit nicio urmă de săpături, iar Fawkes însuşi a negat acest amănunt, nefiind capabil să arate locul săpăturii nici măcar după a cincea "şedinţă" de tortură.
O parte dintre conspiratori se temeau totuşi de posibila moarte a parlamentarilor catolici, deoarece garderoba regală era situată în apropierea Parlamentului. Pe data de 26 octombrie, Lordul Monteagle a primit o scrisoare anonimă care-l avertiza să nu treacă prin Parlament în următoarele zile.

Monteagle a rămas suspicios, iar scrisoarea a ajuns pe masa regelui James, care i-a ordonat lui Sir Thomas Knyvet să cerceteze pivniţele şi camerele subterane de sub Parlament. Pe data de 5 noiembrie, Guy a fost surprins alături de 46 de butoaie pline cu praf de puşcă, ascunse îndărătul unor grămezi de cărbuni şi lemne de foc.

Pictură de epocă care surprinde momentul arestării lui Guy

Torturile şi moartea

Fawkes a fost arestat pe loc şi interogat în regim de urgenţă. Iniţial, a susţinut că se numea John Johnson şi întrebat, ce făcea acolo cu atâtea butoaie cu pulbere, Guy a dat un răspuns sfidător şi batjocoritor: "Vreau să-i arunc pe scoţienii voştri cerşetori înapoi în munţii de unde aţi venit cu toţii".
În faţa insolenţei sale, anchetatori l-au supus mai multor reprize de torturi agonizante într-o cameră de tortură din Turnul Londrei, cameră care astăzi îi poartă numele şi este inclusă în circuitul turistic al capitalei britanice.

În cele din urmă, conspiratorul a cedat şi a mărturisit totul lui William Waad, locotenentul însărcinat cu supravegherea torturilor. Torturile au durat doar două zile, după care Fawkes a mărturisit tot ce-i cereau anchetatorii. Treptat, şi-a dat în vileag atât tovarăşii de complot, cât şi intenţia de asasinare a regelui.

Gravură de epocă înfăţişând-ul pe Guy Fawkes târât spre eşafod

Procesul a durat mai puţin de o săptamână, acuzaţii fiind găsiţi vinovaţi. Guy Fawkes şi doi dintre amicii săi au fost condamnaţi la cumplita pedeapsă a vremii pentru cei care atentau la viaţa regelui.
Este vorba de una dintre cele mai groaznice forme de execuţie inventate vreodată.
Teribilei morţi prin spânzurare şi eviscerare i-a căzut vicimă şi mult mai celebrul William Wallace, eroul naţional al scoţienilor. Înainte de execuţie, victimele erau legate de cai şi târâte în galopul acestora spre eşafod.

Metoda de execuţie consta în legarea victimei în poziţie verticală de o scară după care i se tăiau organele genitale şi erau aruncate într-un foc aprins la picioarele sale. Apoi era spintecat încet, astfel încât intestinele cădeau în acelaşi foc. Nefericitul murea abia când călăul îi scotea inima. După aceea, era decapitat, iar trupul său era tăiat în patru bucăţi.
Înainte de execuţie, Fawkes şi-a pledat nevinovăţia şi a cerut graţierea din partea regelui. Evident, nu a primit-o.

Conştient de chinurile cumplite care îl aşteptau, Guy profită de un moment de neatenţie din partea călăului şi se aruncă de pe eşafod. Fiind legat la mâini, în cădere şi-a rupt gâtul şi a murit pe loc. Fapt care nu le-a împiedicat pe autorităţi să-i ciopârţească trupul în patru bucăţi aruncate "în cele patru colţuri ale regatului", după cum spun cronicile…

Masca lui Guy

Pe data de 5 noiembrie, londonezii sărbătoresc scăparea regelui de la moarte printr-un obicei care a persistat şi astăzi. Dacă în trecut englezii aprindeau focuri peste care aruncau o efigie care îl reprezenta pe Guy Fawkes, astăzi ziua de 5 noiembrie este sărbătorită cu fulminante focuri de artificii.

Mult mai celebră s-a dovedit a fi însă masca pe care i-au atribuit-o oamenii. Acest simbol nu are nicio legătură istorică cu personajul Guy Fawkes, care nu a purtat nicio mască în timpul încercării sale ratate. Imaginea clasică a măştii, prezentă în rândul activiştilor anti-globalizare sau protestatarilor politici şi sociali, a fost opera unui artist pe nume David Lloyd. Acesta a desenat masca respectivă în cadrul unui serial de benzi desenate intitulat V from Vendetta, publicat iniţial în anul 1982, după care s-a făcut un film cu acelaşi nume, lansat în anul 2005.

În urma filmului, masca s-a bucurat de un succes enorm, fizionomia clasică - cu un surâs mefistofelic, obraji roşii, mustaţă uriaşă şi un vârf de barbă verticală fiind pe placul protestatarilor moderni.
Astăzi, masca este purtată cu mândrie de protestatari care se opun abuzurilor politicienilor, băncilor şi instituţiilor financiare de genul Banca Mondială, F.M.I., Grupul de la Roma, Grupul Bilderberg, Grupul G8. etc.

La fel, masca este purtată cu mândrie şi de susţinătorii mişcării Occupy Wall Street sau cei grupaţi sub numele de Anonymus.
Conform unui articol din prestigioasa publicaţie Times, măştile tip Guy Fawkes au fost cele mai vândute măşti de pe portalul de vânzări amazon.com, cu vânzări de ordinul sutelor de mii de bucăţi la nivelul anului trecut.

Ferventul catolic de odinioară nu ar fi bănuit niciodată că, peste sute de ani, numele şi imaginea sa vor deveni o franciză însuşită de activiştii antisistem din întreaga lume.

Cai de dimensiunea unei pisici cutreierau America acum 56 de milioane de ani

2012-03-01T07:33:00.000-08:00

Galerie foto (2)

Acum mai bine de 50 de milioane de ani, Terra era un loc mult mai călduros decât acum, iar din acest motiv în pădurile din America de Nord sălăşluiau cai de dimensiunile pisicilor de casă.

Conform cercetătorilor, exemplarele din cea mai veche specie de cai cunoscută ştiinţei, Sifrhippus, au devenit mai mici de-a lungul zecilor de mii de ani pentru a se adapta la temperaturile ridicate provocate de creşterea emisiilor de metan.

Această cercetare ar putea anticipa modul în care se vor adapta animalele de astăzi la o planetă ce devine mai caldă din cauza schimbărilor climatice şi a emisiilor de carbon, afirmă oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii au făcut această descoperire după ce au analizat dinţii fosilizaţi de cai descoperiţi în statul american Wyoming şi au descoperit că exemplarele mai vechi erau mai mari, iar cele mai recent mai mici.

În perioada de 175.000 de ani studiată de oamenii de ştiinţă, petrecută acum 56 de milioane de ani, numeroase specii de animale au dispărut. Cele care au supravieţuit au devenit mai mici cu timpul, pentru a putea rezista cu mai puţine resurse.

„Ceea ce se poate observa în aceste fosile este procesul selecţiei naturale şi al evoluţiei, provocat de schimbarea de temperatură”, a explicat co-autorul cercetării, Jonathan Bloch de la Muzeul de Istorie Naturală din Florida.

Studiul arată că Sifrhippus a devenit cu o treime mai mic de-a lungul primilor 130.000 de ani, ajungând să cântărească doar 4 kilograme, cât o pisică. Apoi, în următorii 45.000 de ani, caii au crescut din nou în dimensiuni, ajungând la o greutate de 7 kilograme.

Ca urmare a emisiilor de carbon, temperatura medie globală a crescut în acea perioadă cu aproximativ 6 grade Celsius. De asemenea, temperatura la suprafaţă a apei din zona arctică era de aproximativ 23 de grade Celsius, similară cu cea înregistrată astăzi în apele subtropicale.

„Studiul nostru oferă nişte concluzii relevante pentru ceea ce se va întâmpla în următoarele două secole. Unele modele climatologice prevăd o creştere a temperaturii globale cu până la 4 grade Celsius în următoarea sută de ani”, a explicat co-autorul Ross Secord de la Universitatea Nebraska-Lincoln. „Anumite păsări sunt deja mai mici astăzi decât în trecut”, a adăugat Secord.

„Schimbările de temperatură înregistrate în trecut au avut loc într-un ritm mult mai lent, durând 10.000-20.000 de ani ca temperatura globală să crească 5-6 grade”, a mai spus Secord. „Din cauza aceasta, este greu de prevăzut dacă animalele vor reuşi să se adapteze la schimbări în următoarele secole”, a concluzionat Secord.

Surse: AFP, New York Times

Cercetătorii au descoperit de ce fructele citrice sunt benefice femeilor

2012-03-01T07:28:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Femeile care mănâncă în mod regulat fructe citrice (portocale sau grepfrut) prezintă un risc mai scăzut de a suferi de un atac cerebral, arată un studiu efectuat în SUA.

Cercetătorii au analizat datele colectate de-a lungul a 14 ani într-un studiu ce includea 69.622 de femei ce au relatat în detaliu ce au mâncat. Scopul studiului era studierea efectului pe care flavonoidele (compuşi prezenţi în fructe, legume, ciocolata amăruie şi în vinul roşu) îl au asupra sănătăţii umane.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că femeile care aveau o dietă bogată în portocale, grepfruturi sau sucuri din aceste fructe prezentau un risc cu 19% mai mic de a suferi un atac cerebral decât restul participantelor la studiu.

"Studiile au arătat că o dietă bogată în fructe, legume şi mai ales în vitamina C reduce riscul unui atac cerebral", a comentat Aedin Cassidy, conducătorul studiului publicat în jurnalul ştiinţific Stroke.

Cercetătorii recomandă femeilor să consume portocale şi grepfruturi, dar nu şi sucurile din aceste fructe, pentru a evita zahărul ce se adaugă de obicei în aceste băuturi.

Flavonoidele din citrice au şi alte efecte benefice: cercetări mai vechi au arătat că acestea pot ajuta la prevenirea îngrăşării şi totodată protejează de sindromul metabolic, ce poate conduce la diabet.

Sursa: AFP

În 2050 vom ajunge în spaţiu cu liftul

2012-03-01T07:25:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Până în 2050 am putea ajunge în spaţiu prin intermediul unui lift, a anunţat compania Obayashi din Tokyo.

Compania susţine că, în mai puţin de 40 de ani, ar putea construi un lift care să transporte pasageri la 36.000 de kilometri depărtare de Pământ. Pentru proiect compania plănuieşte să utilizeze cabluri create din nanotuburi de carbon, un material de 20 de ori mai rezistent decât oţelul.

Proiectul prevede ca un astfel de cablu să ajungă la 96.000 de kilometri depărtare de Pământ, echivalentul unei pătrimi din distanţa până la Lună. Liftul va transporta 30 de pasageri cu o viteză de 200 de kilometri pe oră şi, după 7 zile şi jumătate, va ajunge la o staţie orbitală.

De asemenea, propulsia ascensorului se va realiza cu ajutorul motoarelor magnetice liniare, iar în jurul staţiei vor fi amplasate panouri solare care vor stoca energie ce va fi transportată pe Pământ.

Singura problemă este că firma constructoare nu are nicio estimare legată de costurile la care s-ar putea ridica acest proiect, inspirat parcă din cărţile ştiinţifico-fantastice.

Sursa: The Daily Yomiuri

Surpriză: Pământul „organizează” câte o extincţie totală la fiecare 60 milioane ani

2012-03-01T07:23:00.000-08:00

Galerie foto (1)

O echipă de oameni de ştiinţă americani a descoperit că, la fiecare ciclu repetitiv de 60 milioane ani, biodiversitatea planetei noastre scade extrem de mult, apropiindu-se de limitele extincţiei. Straniul ciclu al extincţiilor ar fi început acum circa 500.000.000 ani, fiind influenţat de un fenomen geologic în urma căruia mişcările scoarţei terestre afectează adâncimea oceanelor şi, implicit, varietatea speciilor animale şi vegetale.

Cheia pentru descoperirea misteriosului fenomen o reprezintă, în opinia fizicianului Adrian Melott din cadrul Universităţii din Kansas, SUA, izotopul stronţiu-87. Acesta este unul dintre cei patru izotopi stabili ai elementului stronţiu, cu toate că este mult mai rar (7%) decât stronţiu-86 şi stronţiu-88.

Cercetătorii Richard Bambach, Kenni D.Petersen şi John M. McArthur, au descoperit că în fosilele vietăţilor marine concentraţia de Sr-87 în raport cu cea de Sr-86 creşte la fiecare 60 milioane ani, în concordanţă cu valurile extincţiilor.

Conform profesorului Mellot, singura modalitate prin care stronţiul-87 este produs în natură constă în descompunerea radioactivă a elementului rubidiu. Se cunoaşte faptul că rubidiul este prezent în rocile magmatice din scoarţa terestră, deci urmele de stronţiu-87 indică faptul că se întâmpla ceva cu rocile magmatice la fiecare 60 milioane ani: un anumit eveniment duce la eroziunea masivă a acestor roci şi astfel ajung în oceane mari cantităţi de Sr-87, care se păstrează în fosilele marine.

Cercetătorii avansează ideea conform căreia mişcările tectonice ale continentelor determină ridicarea scorţei terestre în anumite regiuni; acest fenomen expune rocile magmatice unei eroziuni mai intense, dar duce şi la scăderea adâncimii apelor oceanice, mai ales în zonele de coastă, determinând extincţia a numeroase specii.

Periodicitatea fenomenului îi face pe pe cercetători să avanseze ideea unui "puls al Terrei" determinat de procesele de convecţie din interiorul planetei, dar este vorba despre un fenomen încă puţin înţeles, care îi intrigă pe cercetători.

Sursa: IO9

„Google Seaview”: o fereastră unică spre lumea subacvatică (VIDEO)

2012-03-01T07:12:00.000-08:00

Galerie foto (1)

O variantă subacvatică a celebrului Google Street View va fi pusă în funcţiune începând cu data de astăzi. Prin intermediul acestui nou serviciu, internauţii se vor putea delecta cu un un tur virtual fără precedent al Marii Bariere de Corali, precum şi cu vizionarea online a unor imagini cu recifele din arhipelagul Bermuda.

Denumit Catlin Seaview Surwey, proiectul implică o colaborare între Google, Universitatea Queensland şi sponsorul lor, Catlin Group, o companie multinaţională de asigurări.

"Pentru prima dată în istorie, avem tehnologia care să ne permită o astfel de incursiune în tainele vieţii marine. Milioane de oameni din lumea întreagă vor putea astfel să experimenteze miracolul vieţii în mediul acvatic", declară Ove Hoegh-Guldberg, cercetător în cadrul Universităţii Queensland din Brisbane.

În prezent, se pot urmări doar unele înregistrări postate pe site-ul seaview.org. Proiectul complet va fi lansat în luna septembrie a anului curent, când vor fi puse în funcţiune toate cele 20 puncte de observare situate de-a lungul celor 2.300 kilometri de recife marine.

Imaginile vor fi obţinute prin intermediul unui "scooter" subacvatic motorizat, echipat cu o cameră de luat vederi panoramică de 360 grade. Aparatul se va deplasa la adâncimi de 30-100 metri şi va aduce date noi despre migraţia şi comportamenul rechinilor-tigru, ţestoaselor marine şi altor vietăţi, precum şi despre modul în care acestea sunt afectate de creşterea temperaturii apelor Oceanului Planetar. Pentru a obţine imaginile, cercetătorii au trebuit să creeze o cameră video cu proprietăţi tehnice deosebite.

"Problemele legate de claritatea apei, luminozitate scăzută, distorsionarea luminii în mediul acvatic etc. au făcut necesară folosirea unor camere video foarte diferite de cele folosite de Google în proiectul Street View. Camerele subacvatice au fost realizate prin efortul conjugat al unor specialişti în fotografierea subacvatică. Rezultatul a venit sub forma unei camere panoramice cu adevărat unice", declară şi Richard Vevers, fondatorul Underwater Earth, grupul care a livrat roboţii submarini, echipamentul de scufundări şi camerele video.

Programul îşi va dovedi rostul şi eficienţa şi din punct de vedere ecologic. Cu ajutorul lui, se va observa modul în care recifele sunt afectate de contactul cu navele care trec prin dreptul lor, de cicloane şi poluare. Din acest motiv, proiectul a fost întâmpinat cu entuziasm de către membrii Great Barrier Reef Marine Parks Authority, organismul guvernamental australian responsabil de protejarea si conservarea acestui ecosistem deosebit.

Sursa: New Scientist

Atacul de cord se manifestă diferit la femei şi la bărbaţi

2012-02-29T09:50:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Doar o mică parte din femeile care suferă de atac de cord au ca simptome dureri în piept, relevă un nou studiu din SUA, realizat pe un eşantion de un milion de oameni.

În general, bărbaţii sunt mai predispuşi să sufere un atac de cord. Cu toate acestea, cifrele arată că femeile cu vârste sub 55 de ani au un risc mai mare de deces, atunci când suferă un infarct, comparativ cu bărbaţii. Motivul, spun specialiştii, este acela că, la femei, durerea în piept nu apare ca simptom al atacului de cord.

Studiul, realizat pe pacienţi din 1000 de spitale, a scos la iveală faptul că 42% dintre femeile care au suferit un infarct nu au simţit dureri în piept, comparativ cu doar 30% dintre bărbaţi.

De fapt, simptomele acestor femei se diferenţiau mult de cele clasice, cunoscute şi întâlnite mai ales la bărbaţi.

Femeile tind să aibă simptome precum: greaţa, oboseala, dificultăţi de respiraţie, dureri la nivelul maxilarului, braţelor sau spatelui. Studiul susţine că, din această cauză, nu numai că multe dintre femei nu se prezintă la doctor, dar uneori şi medicii diagnostichează greşit afecţiunea de care suferă aceste paciente.

Sursa: BBC, ABC

Norii sunt tot mai aproape de Pământ

2012-02-29T09:48:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Oamenii de ştiinţă din Noua Zeelandă spun că, în prezent, norii au tendinţa să coboare din ce în ce mai aproape de suprafaţa Pământului şi că acest fenomen ar putea ajuta la combaterea încălzirii globale.

O analiză a fenomenului în ultimii10 ani, efectuată de satelitul Terra al NASA, arată că media globală a înăţimii la care se află noprii a scăzut cu 1%, adica aproximativ 30-40 de metri. Variaţiile de altitudine a norilor au fost produse, de la an la an, de fenomenele din Pacific, El Niño şi La Niña. Deşi în unele regiuni de pe glob s-au înregistrat creşteri ale altitudinii norilor, iar în altele descreşteri, la nivel global tendinţa generală, între anii 2000 şi 2010, a fost de scădere.

Momentan, nu se cunosc încă motivele pentru care acest fenomen se produce, dar oamenii de ştiinţă bănuiesc că s-au produs unele schimbări ale modelelor de circulaţie a aerului în atmosferă, modele ce conduceau la formarea norilor la altitudini mari.

Vestea bună este că o reducere consistentă a înălţimii la care se formează norii ar permite Pământului să se răcească mult mai eficient , procesul putând reprezenta un mecanism de "feedback negativ" care va permite reglarea sistemului.

"Norii sunt o adevărată incertitudine în ceea ce priveşte prezicerea viitorului climei. De aceea ne este foarte greu să realizăm un model climatic. Este pentru prima dată când am reuşit să măsurăm cu acurateţe înălţimea norilor la nivel global, iar adevărata provocare va fi incorporarea acestor informaţii în modelele climatice", a declarat profesorul Roger Davies, de la Universitatea din Auckland.

Satelitul Terra va continua să adune informaţii cu privire la starea norilor, iar dacă aceştia vor continua să coboare spre Pământ, vor putea ajuta la combaterea încălzirii globale.

Sursa: TG Daily

A fost descoperit limbajul „secret” al animalelor?

2012-02-29T09:45:00.000-08:00

Galerie foto (1)

Cercetătorii australieni şi britanici au reuşit să descopere o nouă formă de comunicare între animale, prin intermediul luminii polarizate, invizibile pentru ochiul uman.

Cercetătorii au studiat mai multe sepii, nevertebrate din grupul cefalopodelor, înrudite cu caracatiţele şi calmarii.

Sepiile au capacitatea de a vedea multi-direcţional lumina polarizată. Profesorul Justin Marshall, un reputat specialist care a scris un număr de peste 20 de lucrări despre polarizare, afirmă că oamenii nu au încă un limbaj cu ajutorul căruia să descrie rolul luminii polarizate în Natură.

Conform aceluiaşi specialist, majoritatea oamenilor sunt familiarizaţi cu conceptul de polarizare doar prin intermediul ochelarilor de soare polarizaţi. Cu toate acestea, lumina polarizată este foarte importantă şi pentru om - de pildă, este folosită în anumite instrumente optice, pentru detectarea unor tipuri de cancere ale pielii.

Lumina polarizată constituie o dimensiune invizibilă pentru oameni, în lipsa unor tehnologii specializate. Totuşi, se cunoaşte faptul că există multe specii de vieţuitoare care prezintă aşa-numita vedere în lumină polarizată (P-vision).

Mamiferele nu au această capacitate, spre deosebire de unele nevertebrate, precum crustaceele, cefalopodele şi unele insecte. Cu toate că aceste nevertebrate nu au capacitatea de a distinge culorile, ochii lor au evoluat în direcţia vederii polarizate.

„Au evoluat pentru a detecta un tip de lumină pe care noi nu-l putem vedea. În plus, aceste vieţuitoare prezintă pe corp desene vizibile în lumină polarizată, fapt care le oferă un gen unic de camuflaj în faţa prădătorilor. În timp ce culoarea este foarte folositoare în mediul terestru sau cel cu ape de mică adâncime, nu-şi are rostul pentru vieţuitoarele care trăiesc în ape adânci, din cauza modificărilor spectrale ale luminii la diferite adâncimi sau în medii cu caracteristici optice diferite. În aceste condiţii, vederea în lumină polarizată a evoluat pentru a stabili cel mai eficient mod de comunicare între membrii acestor specii", susţine profesorul Justin Marshall din cadrul Universităţii Queensland, Australia.

Sursa: Science Alert