Cele mai bizare morţi din istorie
O simplă trecere în revistă a deceselor bizare ale marilor
personalităţi, scoate în evidenţă un fapt deosebit de interesant şi de
intrigant: Mare parte dintre aceşti oameni care au marcat multe domenii
de activitate au sfârşit în situaţii şi conjuncturi atipice unor decese
„clasice”.
Dacă în cazul majorităţii oamenilor moartea survine de obicei din cauza
bătrâneţii, bolilor, accidentelor mortale sau crimelor, la oamenii
faimoşi Doamna cu Coasa alege uneori să vină sub forme absolut
neaşteptate.
Probabil prima personalitate istorică care a părăsit Pământul într-un
mod în care nu s-a aşteptat niciodată a fost Draco, un legiuitor din
Atena, care în anul 620 înainte de Hristos era într-atât de iubit de
cetăţenii oraşului stat, încât într-o bună zi aceştia au ales să-şi
exprime recunoştinţa faţă de el aruncând asupra lui sub formă de daruri,
sute de haine scumpe şi pălării până când îndrăgitul legiuitor a fost
în cele din urmă sufocat şi a muritîn mijlocul teatrului din Egine sub
un uriaş maldăr de haine.
Chryssipus, un filozof grec din şcoala stoicilor, a murit în anul 206 înainte de Hristos în urma unei crize de ... râs!
Chryssipus a văzut într-o bună zi un măgar care-i mînca smochinele din
livadă. Amuzat de privelişte, filozoful i-a poruncit sclavului său să-i
dea măgarului şi o carafă de vin, să nu i se aplece după atâtea
smochine. După ce a cugetat o clipă la gluma sa, filozoful a izbucnit
într-un hohot care s-a prelungit într-un acces violent de rîs, soldat în
final cu moartea sa.
De un curaj şi o stăpânire de sine incredibilă, dublată de un simţ total
al umorului a dat dovadă şi Sfântul Laurenţiu în timpul martiriului său
petrecut în anul 258 după Hristos. Arestat în urma unei razii
declanşată de persecuţiile împotriva creştinilor ordonate de împăratul
roman Valerian, Sfântul Laurenţiu a fost condamnat la o moarte cumplită.
Călăii l-au legat cu lanţuri de o frigare uriaşă, după care a fost ars
la un foc mic, pentru a i se prelungi astfel chinurile. Cronicarul
Prudentius, martor la sinistra scenă a martiriului, a notat că Laureţiu a
glumit cu călăii până în momentul morţii. La un momenta dat, sfântul
martir le spunea acestora: „Cred că m-am făcut destul pe partea acesta,
întoarceţi-mă la proţap şi pe partea cealaltă, măcar să faceţi o treabă
bună”. Astăzi Sfântul Laurenţiu este considerat a fi patronul
bucătarilor şi al pompierilor.
Primul împărat al Chinei, Qin Shi Huand Di, a murit în anul 210 înainte
de Hristos, după ce a înghiţit o mare cantitate de mercur în încercarea
de a deveni nemuritor, convins conform medicinii tradiţionale chinezeşti
că astfel nu va muri niciodată. A murit însă la scurt timp după ce a
înghiţit mercurul...
Chiar şi studiul în exces poate conduce la moarte, după cum a demonstrat
în anul 270 înainte de Hristos, un gânditor grec pe numele lui Philitas
din Cos. Acesta s-a angrenat într-o seară atât de intens în studierea
argumentaţiei din spatele folosirii greştie a cuvintelor şi termenilor
încât a uitat să mai mănânce şi a murit de foame şi deshidratare.
De moarte cumplită se pare că a avut parte în anul 1327 şi regele Edward
al II-lea al Angliei care a fost detronat şi închis de soţia sa Isabela
şi de amantul acesteia Roger Mortimer. Cei doi i-ar fi născocit un
sfârşit de-a dreptul diabolic. Fostul rege ar fi fost legat după care i
s-ar fi introdus cu forţa în anus o bară de fier înroşită în foc...
Stăpânul cetăţii Braunau din Austria, nobilul Hans Steininger a murit în
anul 1587 după ce a călcat pe propria barbă şi s-a împiedicat în cădere
lovindu-se mortal la cap. Steninger avea o barbă lungă de peste 1, 4
metri pe care o purta de obicei rulată şi legată într-un săculeţ pe care
îl avea atârnat mereu la gât. În acea zi fatală, săculeţul fusese uitat
la vânătoare.
Perioada medievală a fost de altfel una în care decesle cauzate de
torturile oribile, precum şi de accidente bizare, erau deosebit de
frecvente.
Un exemplu în această direcţie este moartea din anul 1660 a lui Thomas
Urquhart, un aristocrat scoţian, primul traducător al operelor lui
Francois Rabelais în limba engleză. Fără să fi auzit probabil de cazul
lui Chryssipus, Thomas Urquhart ar fi murit în urma unei crize
convulsive de rîs, după ce nobilul scoţian auzise vestea încoronării lui
Charles al II-lea.
Situaţia de a avea un amant sau o amantă a fost mereu una cu potenţial
periculos, mortal chiar, după cum o demonstrează şi cazul din anul 1667
al lui James Betts, un student al Chorpus Christi College din Cambridge,
pe care Elizabeth Spencer l-a ascuns într-un dulap căruia i-a bătut
uşile în cuie, în încercarea de a-şi ascunde amantul-student de către
tatăl său, John Spencer. Uitat, pare-se în dulap, James Betts a murit în
cele din urmă din lipsă de aer.
Nici mâncatul fără limite nu este o activitate lipsită de riscuri, după
cum a demonstrat în anul 1771 Adolf Frederick, rege al Suediei.
Gurmandul monarh a mâncat în dimineaţa zilei de 12 februarie câţiva
homari, caviar, varză murată, heringi afumaţi plus 14 porţii din
desertul său favorit servit alături de câteva căni cu lapte. La sfârşit a
mai băut o sticlă de şampanie. Până spre amiază regele era deja mort...
De un curaj şi o sfidare a morţii şi durerii comparaile cu cele ale
Sfântului Laureţiu, a dat dovadă şi haiducul şi luptătorul pentru
libertatea grecilor, Athanasios Diakos. La sfârşitul bătăliei de la
Alamana, din anul 1821, Athanasios a fost capturat viu de către turci
după ce toţi oamenii săi au fost ucişi. Turcii i-au propus să treacă la
Islam, căci nu doar că-l vor cruţa, dar îl vor face colonel. Athanasios
Diakos le-a replicat scurt „m-am născut grec, voi muri tot grec”. Atunci
turcii l-au tras în ţeapă de viu. Conform martorilor vizuali,
Athanasios nu a scos niciun ţipăt de durere, ba mai mult după ce a fost
ridicat în ţeapă, le-a spus tuturor: „Uitaţi-vă şi voi ce moment şi-a
ales Hades să mă ia din lume. Primăvara a venit, iarba verde a încolţit,
iar copacii sunt în floare”...
Un avocat şi politician din Ohio, Clement Vallandingham a murit într-un
mod stupid în anul 1877 în timp ce demonstra cu propriul pistol
modalitatea în care victima unei sinucideri s-a sinucis. George Herbert,
al cincilea Earl de Carnarvon a murit din cauz aunei muşcături de
ţânţar survenită exact în momentul în care acesta de bărbierea. Din
cauza înţepăturii insectei, nobilul s-a tăiat cu briciul, infectându-se
astfel cu erizipel ceea ce a dus în cele din urmă la o pneumonie fatală.
Isadora Duncan o celebră dansatoare şi balerină interbelică a murit
strangulată de propria ei eşarfă, care s-a înfăşurat de roţile unui
autovechicul în care aceasta era pasageră.
Singurul om din lume ucis până în prezent de un cazuar (pasăre din
ordinul struţilor care trăieşte în Noua Zeelandă şi nordul Australiei,
şi care este celebră pentru agresivitatea sa) este Phillip McClean care
întâlnind un cazuar pe proprietatea sa, a decis ca împreună cu fraţii
săi să omoare pasărea cu bastoanele. După ce australianul a lovit
cazuarul, acesta l-a lovit în gât cu piciorul, ghearele uriaşe ale
păsării retezându-i artera carotită.
Celebrul Harry Houdini, maestrul suprem al evadărilor incredibile a
murit de fapt din cauza unui pumn primit în abdomen. În anul 1926, pe
când făcea o demonstraţie publică, Houdini a cerut unui boxer amator
să-l lovească în abdomen cu toată puterea. Lovitura a provocat o ruptură
de apendice în urma căreia Houdini a decedat câteva zile mai tîrziu.
Inclusiv sucul de morcovi poate fi fatal în anumit situaţii, după cum a
demonstrat Basil Brown, un fanatic al alimentaţiei sănătoase din
Croydon, Anglia care în decursul a zece zile a băut numai puţin de 38 de
litri de suc de morcovi, gest extrem care i-a provocat o supradoză a
vitaminei A în organism precum şi probleme serioase ale ficatului.
Însă în anul 1979, Robert Williams un angajat al uzinelor Ford, avea să
fie primul om din istorie ucis de un robot după ce braţul în greutate de
peste o tonă al unui robot industrial s-a desprins şi l-a lovit în cap
pe Williams.
Boris Sagal, un producător de filme documentare a murit în timpul
filmărilor la serialul TV World War III, după ce fără să-şi dea seama a
mers înspre palele pornite ale unei elice de elicopter sfârşind aproape
decapitat.
David Grundman este şi el primul om care a fost ucis după ce a tras cu
puşca într-un uriaş cactus saguaro din Arizona. După câteva gloanţe
trase în planta imensă, un braţ al cactusului s-a desprins şi l-a lovit
în cap.
Nici rezistenţa geamurilor incasabile nu trebuie probată niciodată cu
propriile trupuri, după cum a demonstrat-o Garry Hoy, un avocat din
Toronto, Canada, care în anul 1993 într-o încercare de a dovedi forţa
unui geam incasabil de la fereastra etajului 24 al unei clădiri, a decis
să se izbească cu toată puterea de geam, după cum mai făcuse de câteva
ori. Din nefericire pentru el şi pentru spectatorii îngroziţi, geamul nu
a rezistat.
Nici vremurile moderne, cu fluxul imens de informaţii de care poate profita oricine, nu au dus la dispariţia morţilor bizare.
Mai aproape de zilele noastre, în anul 2008, David Phyall, un locuitor
într-un bloc de apartamente din Southampton, Anglia, a fost atât de
nemulţumit de decizia autorităţilor locale de a dărâma blocul, încât a
decis să-şi ia zilele cu ajutorul unei drujbe.
Jose Luis Ochoa, un spectator al o luptă ilegală de cocoşi din Tulare
County, California, a intrat în istorie drept primul om ucis de un
cocoş, după ce unul dintre cocoşii care averau ataşaţi de picioare
pinteni lungi şi foarte ascuţiţi, a sărit din ţarcul de luptă şi l-a
lovit accidental în picior, secţionându-i astfel artera femurală.
Edward Archbold din West Palm Beach, Florida, a reuşit trista şi inutila
performanţă de a fi primul om din lume care a murit după ce a mâncat
sute de gândaci în cadrul unui concurs de mâncat gândaci de bucătărie.
La capitolul morţi bizare se califică din plin şi un bielorus în vârstă
de 60 de ani care a fost ucis de un castor pe care îl prinsese şi vroia
să facă o fofografie cu uriaşul rozător. Castorul disperat să scape, l-a
muşcat pe bătrân atât de tare de picior, încât i-a retezat artera
femurală, fapt care a dus la o hemoragie masivă, urmată de deces.
Moartea poate apărea în cele mai neaşteptate şi bizare moduri. Un motiv
în plus pentru a fi mai atenţi ce facem în decursul vieţilor noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu