Telepatia există! Oamenii de ştiinţă au conectat „minţile” a doi şobolani (VIDEO)
+ zoom
Şobolanii pot dezvolta o comunicare de tip telepatic,
îndrumându-şi unul altuia comportamentul „prin puterea minţii”, arată o
serie de experimente recente.
Galerie foto (2)
Cercetătorii au reuşit să dezvolte o formă rudimentară de telepatie la animale, astfel încât doi şobolani să îşi poată transmite instrucţiuni numai cu ajutorul minţii. Comunicarea a funcţionat chiar şi în cazul unor şobolani aflaţi la mare distanţă unul de altul, pe continente diferite.
Folosind microcipuri implantate în creierele lor, şobolanii au reuşit să comunice între ei şi să colaboreze pentru a rezolva sarcini simple, chiar dacă, într-unul dintre experimente, se aflau la mii de kilometri depărtare unul de celălalt.
Autorii experimentlor susţin că acesta este primul exemplu de interfaţă creier/creier, care alimentează speranţa că, într-o bună zi, animalele, dar şi oamenii, vor putea citi gândurile semenilor lor.
Experimentele au fost realizate de oameni de ştiinţă de la Universitatea Duke, SUA, şi, după părerea lor, demnostrează, pentru prima
dată, că poate fi realizat un canal de schimb direct de informaţii de
ordin comportamental între creierele a două animale, fără a recurge la
formele obişnuite ale comunicării dintre animale.
Conducătorul studiului, Miguel Nicolelis, un pionier în studiul
interfeţelor creier/computer, afirmă că studiul este primul pas către
conectarea telepatică a mai multe minţi, pentru a forma un „computer
viu” sau o „reţea de creiere” ce va permite împărtăşirea informaţiei în
cadrul unui grup de animale.
”E imposibil să prevedem ce caracteristici noi ar ieşi la iveală atunci
când animalele ar interacţiona ca parte a unei reţele de creiere”, a
spus cercetătorul. „Teoretic, ne-am putea imagina că o combinaţie de
creiere ar putea elabora soluţii la care un creier individual nu ar
putea ajunge singur.”
Rezultatele experimentelor au fost prezentate într-un articol publicat
în Scientific Reports, arătând cum electrozii microscopici implantaţi în
creierele şobolanilor au permis acestora să îşi transmită unul altuia
instrucţiuni, chiar dacă erau complet separaţi unul de altul.
Primul şobolan, denumit „encodor”, a fost învăţat să găsească apa în
cuşca sa, apăsând o pârghie atunci când apărea un semnal luminos.
Creierul lui a fost conectat cu cel al unui alt şobolan, numit
„decodor”, căruia nu i se prezentau semnale luminoase. Acesta al doilea
animal se putea baza doar pe instrucţiunile primite pe calea minţii,
dar, când a fost stimulat corespunzător, a reuşit totuşi să apese
pârghia potrivită, pentru a primi răsplata, în 70% din cazuri - mult mai
mult decât ar fi fost probabil din punct de vedere statistic, dacă ar
fi acţionat la întâmplare. Acest lucru demonstrează că el a fost ghidat
mental de celălalt şobolan, „encodorul”.
Remarcabil este şi faptul că această comunicare pare să funcţioneze în
ambele sensuri. Şobolanul „encodor” nu primea nicio răsplată (chiar dacă
acţionase corect) dacă şobolanul „decodor” acţiona greşit; ca rezultat,
„encodorul” a devenit mai hotărât şi a a generat semnale cerebrale mai
clare pentru a-l ghida pe decodor. Oamenii de ştiinţă au observat că
atunci când „decodorul” greşea, „encodorul” prezenta nişte schimbări
atât în funcţia cerebrală, cât şi în comportament, pentru a-şi face
partenerul să înţeleagă mai uşor ce trebuia să facă.
Un alt test a implicat perechi de şobolani care trebuiau să deosebească o
deschidere îngustă de una largă, folosindu-şi doar „mustăţile” (numite
ştiinţific vibrize, acestea sunt peri senzitivi, un important organ de
simţ pentru rozătoare.) Din nou,
s-a constata că semnalele transmise de un şobolan îl ajutau pe celălalt
să îndeplinească acţiunea corect pentru a obţine o răsplată.
Rezultatele arată că şobolanul decodor începe să dezvolte un fel de
dublă identitate, creierul său integrând semnale de la două seturi de
vibrize - ale sale şi ale partenerului său. Pe cortexul senzorial al
decodorului încep să fie reprezentate informaţiile tactile provenite nu
numai de la propriile sale vibrize, ci şi de la cele al şobolanului
encodor.
Experimentul a fost repetat cu o altă pereche de şobolani, dintre care
unul se găsea în Durham, SUA, iar altul în Natal, Brazilia.
Înregistrând semnalele cerebrale emise de unul dintre şobolani şi
transmiţându-le prin internet celuilat, a putut fi modificat
comportamentul acestuia din urmă, în ciuda distanţei foarte mari.
Sursa: Mail Online
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu