A fost descoperit un nou tip de planete

Trimite pe email

15.03.2013 |

0 Comentarii

+ zoom Misiunea kepler a dezvăluit existenţa unui tip de planete necunoscute anterior,cu o densitate mult mai mare decât a fierului. Galerie foto (1)

 Aceste misterioase corpuri cereşti, cu densitate foarte mare, observate în afara Sistemului Solar, ar putea fi rămăşiţele unor gigantice planete de gheaţă care au ajuns prea aproape de sorii lor şi au suferit efectele temepraturilor colosale ale acestora, indică un nou studiu asupra exoplanetelor.

 
Printre cele mai surprinzătoare descoperiri realizate în cadrul misiunii Kepler a NASA (destinată studiului exoplanetelor) se numără un tip aparte de obiecte spaţiale, neobişnuit de grele pentru dimensiunile lor. Rezultatele au fst prezenate la o conferinţă pe tema exoplanetelor, desfăşurată la Royal Society din Londra.
În câteva cazuri, astronomii au putut estima atât masa, cât şi  dimensiunile planeând că unele dintre aceste planete aveau o rază apropiată de cea a Pământului, dar o densitate neobişnuit de mare - mai mare decât a fierului pur.
Niciuna dintre teoriile acceptate în prezent privind formarea planetelor nu poate explica formarea acestor corpuri cereşti extrem de dense. 
  Olivier Grasset, geofizician la  Universitatea din Nantes, Franţa, crede că aceste obiecte ar putea fi „nucleele fosile” ale unor planete care au fost cândva mult mai mari - o idee propusă pentru prima oară în 2011.
Aceste planete ar fi putut fi aşa-numiţi „giganţi de gheaţă”, formaţi în partea externă a unui sistem stelar şi care ar fi migrat apoi spre interiorul acestuia - din cauza faptului că orbitele lor ar fi fost afectate de interacţiunile cu gazele şi praful cosmic din jur -, fiind posibil să ajungă aproape de soarele lor (steaua centrală a sistemului), poate la aceeaşi distanţă la care se găseşte Mercur de Soarele nostru.
Temperaturile mari din apropierea stelei ar fi putut duce la vaporizarea stratului exterior al planetei - constituit predominant din substanţe volatile precum hidrogenul, heliul şi apa - lăsând în urmă nucleul mult mai dens, constituit din roci şi metal, asemeni Terrei, dar care ar fi putut cântări de câteva ori mai mult decât planeta noastră, fiind astfel un super-Pământ, cum îl numesc  oamenii de ştiinţă.
Însă un asemenea nucleu s-ar fi format sub greutatea colosală exercitată de straturile exterioare ale planetei, sub o presiune de aproximativ 500 gigapascali - de 5 milioane de ori mai mare decât presiunea atmosferică pe Terra - şi la temperaturi de cca. 6000 grade Kelvin. Ca rezultat, materialul din care sunt formate aceste nuclee  ar fi mai compact, mai dens decât cel din care este alcătuit Pământul.
Pentru a-şi testa ipoteza, oamenii de ştiinţă au creat un model computerizată pentru a simula aceste procese.
  Au constatat că dacă straturile exterioare ale unui gigant de gheaţă ar fi îndepărtate într-un timp lung, de miliarde de ani, atunci materialu rămas şi-ar fi putut „reveni”, expandându-se până la densităţi obişnuite. Dar, dacă îndepărtarea straturilor exterioare are loc rapid, într-un timp scurt la scara geologică, acest fapt ar menţine nucleul în starea sa densă, probabil pentru totdeauna ducând la apariţia unui „super-Pământ comprimat”.
William Borucki, astronom al NASA şi conducător al misiunii Kepler, crede că ideea este plauzibilă, dar că să îşi piardă straturile exterioare; de pildă, o coliziune colosală cu un alt corp ceresc de mărimea unei planete. Sau, poate, aceste nuclee foarte dense sugerează că aceste planete s-ar fi format prin procese mai „exotice”, precum cele care duc la formarea stelelor. 
Sursa: Nature / Credit foto: NASA/ESA/C.CARREAU