Poveşti chinezeşti: 10 motive pentru a călători în China

• Trimite prin YM

Autor: Claudia Moşoarcă

În centrul Chinei de azi, însă în urmă cu 2200 de ani, marele împărat Qin domnea peste regatele deja unificate şi îşi construia o uriaşă armată de teracotă, care urma să-i apere fiinţa şi imperiul în viaţa de apoi. Peste două milenii, vastele teritorii ale celei mai longevive civilizaţii umane stau prinse într-o reţea densă de drumuri, cu noduri urbane din cele mai complexe. Cum este China azi, faţă de cea de ieri şi faţă de întreaga lume? Răspunsurile, diferite, îndrăzneţe, incomplete, sunt de fapt poveştile chinezeşti din anticele scrieri, din memoria perenă a unui popor formidabil şi din inepuizabilul amalgam de impresii ale călătorilor din toate vremurile.

"Orice drum de zece mii de li* începe cu un pas"
(proverb chinezesc)
Cu greu poţi străbate toate depărtările spre care te-a dus o călătorie şi mai greu este să înţelegi esenţa fiecărui moment de viaţă sau de istorie al locului unde te-a oprit dorinţa, visarea ori un îndemn străin. Sau chiar trenul, nu contează. China poate fi ţara ideală în care să te pierzi în peisaje nemaipomenite, într-o adâncă fântână de informaţii, într-o frumoasă natură umană şi, de ce nu, într-o modernitate în progres galopant. Timp mult ar fi necesar pentru un strop din fiecare. Iar setea, abia stârnită.
Deşi m-am plimbat prin China trei săptămâni, am priceput repede ce puţin înseamnă această clipită de vreme pentru uriaşa ţară şi cât de multe voi lăsa nevăzute şi necunoscute. Dar am şi găsit câteva motive, simple de altfel, pentru care aş îndemna pe oricine să-şi obţină viza de China şi să suporte cu nepăsare zborul destul de lung cu avionul, până într-unul dintre marile ei oraşe. Nu este vorba de vreun puhoi de impresionante date geografice ori istorice, nici vreun top anume, ori vreo statistică economică de ultimă oră. Motivele mele au formă de tablou şi culoare de bună-dispoziţie. Altcineva poate a găsit sau va găsi alte temeiuri pentru o călătorie sau alt mod de a descrie puţin China; în final, contează dacă că te vei simţi îmboldit să visezi şi să-ţi planifici îndrăzneţ o excursie pentru a-ţi culege singur, de acolo, poveştile chinezeşti.
(* li = o jumătate de kilometru)

Iată de ce China:
1. Am aflat şi eu cu surprindere cum arată un furnicar colosal, bine organizat, trepidând de viaţă. Nu este uşor să te afli în el, dar imediat ce ritmul său te prinde, ai capitulat integrându-te. Municipalităţile chinezeşti îşi numără cu uşurinţă milioanele: Beijing, 20; Xi'an, 8; Chongqing, 30; Shanghai, 20; Luoyang, 8 şi tot aşa. De Chongqing nici nu ştiusem, se pare că este cel mai mare oraş din lume (bineînţeles, împreună cu sateliţii săi urbani) şi nu se prea laudă cu asta, doar cu bucătăria picantă Sichuan şi situarea strategică şi pitorească pe fluviul Yangtze. Şi în oraşe, şi în zonele rurale, şi pe toate drumurile posibile, mulţimile mişună, consumă, trăiesc, într-un anonimat disciplinat, bine supravegheat de ochi vigilenţi.
Iar spectacolul furnicarului n-are sfârşit: chiar şi când te afli în zonele turistice ale oraşelor, vezi cum grupuri, grupuri, grupuri de turişti chinezi şi localnici cu timp liber vin, unii după alţii, într-un şir necontenit, ca cel de furnici pornit pe cea mai lungă potecă a pădurii. Poţi să te aşezi în parc sau la intrarea într-un complex istoric şi să priveşti: grupul de tineri cu şepci roşii, o familie, grupul de şcolari, grupul de pensionari din Tianjin, studenţii joviali din Hong-Kong, alte zece familii zgomotoase, grupul şepcilor galbene ţinând direcţia steagului galben al ghidului, alte familii, alţi zeci de şcolari şi tot aşa, până târziu în seară. La un moment dat, mulţimea devine compactă, ocupă aleile, incintele, muzeele, templele, respirând aerul aglomerat şi pudrându-l cu chicoteli, vociferări, zâmbete şi flash-uri de aparate foto. Neobservabili în această lume chinezească, turiştii europeni sunt luaţi de val şi rătăciţi în puzderia calmă şi răbdătoare. Că doar există în China un potenţial de aproape un miliard de turişti! Ai lor. Din furnicar.


2. În China se construieşte peste tot, în viteză, după proiecte de anvergură şi de lungă durată: blocuri, poduri, mall-uri, gări, autostrăzi, viaducte, porturi, fabrici, cartiere, reţele feroviare, aeroporturi. Oraşele cresc, deşerturile, fluviile şi munţii au fost definitiv îmblânzite, iar imaginea ţării se modifică nu în ani, ci în zile şi săptămâni. O lecţie în direct.
3. Totul se măsoară la scară mare: miile de kilometri de Mare Zid fragmentat, oraşele pe care le traversezi cu maşina, pe timp de noapte, de la un capăt la celălalt, în ore bune, mormintele imperiale întinse pe mii şi mii de hectare, palatele cu încăperi fără număr, liniile de cale ferată la 5000 de metri altitudine, tăind cele mai înalte platouri montane, cartierele cu sute de zgârie-nori, kilometrii de mall-uri, cantităţile enorme de alimente, uzinele cât un oraş. Cam un sfert din populaţia globului duce mai departe o civilizaţie străveche, niciodată stinsă sau înfrântă de istorie, azi parcă mai ambiţioasă ca niciodată.


4. Original sau nu, de firmă sau de producţie meşteşugărească, orice, chiar orice găseşti de cumpărat în China, din mall-urile uriaşe în care te rătăceşti şi până la vânzătorii ambulanţi de peste tot, trăgând cărucioare ruginite sau coşuri din bambus. Trebuie doar să afli dinainte locurile potrivite, bazarurile ieftine şi străzile comerciale, pentru ca să poţi pleca mulţumit de marfa ce ţi-a fost vândută, asta în cazul în care preţurile mari din mall nu te vor speria şi vei prefera certitudinea produsului de firmă internaţională.
Dar mai există un soi de bună surpriză la cumpărături: unele lucruri nu sunt ce par a fi, iar în cele din urmă concluzionezi că nici măcar nu ai habar de ceea ce ţi-ai pus pe masă sau în bagaj. Desenele ce însoţesc pictogramele indescifrabile, inscripţiile chiar în engleză sau diferitele ambalaje se dovedesc înşelătoare: mierea din borcan este sirop de zahăr, micile bomboane în staniol colorat sunt bucăţi de carne uscată dintr-un animal de nerecunoscut, plicurile de ceai au granule ce nu se dizolvă, carnea de pui din punga de plastic seamănă a gelatină colorată, apa minerală are gust dulceag şi tot aşa. Aventura shopping-ului într-o formă originală!

5. În China, înveţi cel mai bine arta negocierii preţului unui produs, căci tocmeala constituie un joc plăcut, antrenant şi folositor, financiar vorbind. Totul porneşte de la oprirea în faţa tarabei ori a vreunui produs: vânzătorul îţi arată pe un calculator preţul cerut, tu trebuie să faci ochii mari şi să te arăţi chiar indignat; apoi el îţi oferă o reducere de 10%; tu ridici sprâncenele, te declari nemulţumit, el mai pune un 5% în joc; tu te întorci brusc, ca şi cum vrei să pleci, vânzătorul te prinde de umăr şi îţi mai scade, să zicem, încă 10%; tu vociferezi în engleză sau română, el vorbeşte doar pe înţelesul lui; în fine, ridici mâna ca să priceapă că nu mai doreşti produsul şi te îndepărtezi; vânzătorul strigă, se agită, apoi vine în spatele tău şi te trage înapoi la stand. Reducerea finală, maximă, la limita suportabilităţii pentru ambele părţi - 70%. Dacă nu parcurgi acest ritual, nu-ţi câştigi dreptul de a fi un cumpărător respectabil: tu vei conştientiza, mai devreme sau mai târziu, că ai plătit prea mult pentru un anume lucru, iar vânzătorul te va desconsidera, căci nu ai luptat cu adevărat şi nici nu i-ai oferit ocazia unui cât de scurt şi simplu contact cultural.
6. Nu prea ştii engleză? Foarte bine, ai scăpat de complexe, de dus cu tine cărţi de conversaţie, de grija că nu ai pronunţat bine vreun cuvânt sau că nu ai folosit corect în propoziţie verbul la timpul perfect. Nici chinezii nu prea ştiu, şi mă refer la populaţie în general, nu la ghidul angajat la o agenţie turistică internaţională (la cea locală, rar) sau la angajatul de la ghişeul din aeroport. În inima marilor oraşe turistice, ai şanse să te mai înţelegi cumva în engleză şi să găseşti meniuri pe care să fi în stare să le citeşti, dar în rest, începi să faci un efort permanent pentru a comunica, iar mimica şi gesticulaţia intră obligatoriu în joc. Îţi exersezi în acest fel imaginaţia, muşchii şi uzezi din plin de obiectele cu care ai pornit la drum, gen telefon, hartă, laptop.
Atenţie! Când le vorbeşti, chinezii zâmbesc frumos şi dau din cap în semn de aprobare, aparent liniştindu-te că au priceput ce doreşti. Dar zâmbetul lor are infinite nuanţe şi tu nu le cunoşti, iar aprobarea este că te-au auzit, nu că te-au înţeles. Pe cât de elegantă pare abordarea lor, pe atât de simpatică va fi confuzia ta, căci de vei cere taximetristului să ajungi în centru, te vei trezi la gară, de întrebi de carne de pui, te trezeşti cu vită, de vrei o hartă, primeşti o carte de vizită etc. Şi, cu toate acestea, te desparţi de chinez mulţumit, fiindcă prea frumos a zâmbit, prea frumos a vorbit cu tine în limba sa, tu ascultând, culmea, nedumerit, şi prea elegant şi-a îndeplinit serviciul pe care a crezut că i l-ai cerut.

7. Raţa pekineză. Adică, pentru un prânz ori o cină cu raţă pekineză merită să te opreşti măcar două ore în Beijing, undeva la unul dintre prea multele restaurante ce pregătesc această specialitate culinară. Mai întâi, bucătarul vine la masă şi îţi aduce în tava fierbinte raţa maronie tocmai scoasă din fierbinţeala cuptorului, ca să-ţi stârnească nerăbdarea şi pofta şi ca să poţi aprecia aspectul desăvârşit al pielii întinse, aproape pocnind de prea buna coacere. Apoi, chelnerul îţi aşează în faţă farfurioarele: cea cu bucăţile subţiri de carne din raţa sacrificată pentru artă, cea cu fâşiile de piele crocantă, cea cu oscioarele puternic condimentate - tot de la raţa-ofrandă-, cea cu felii fine de castraveţi, cea cu zahăr, cea cu rondele mici de ceapă, cea cu sos de soia, cea cu foiţele rotunde şi străvezii din făină. Urmează deliciul aromelor: foiţa din făină se ţine în palmă, se aşează în ea micile bucăţele de carne, unele trase prin sos, altele trecute prin zahăr, felii de piele crocantă, apoi un fir de ceapă, unul de castravete, apoi se împachetează şi se opreşte în gură, unde va lăsa un gust de-a dreptul desăvârşit - o combinaţie de frăgezime, dulceaţă discretă şi moliciune catifelată. Separat, pielea de pe oase, sărată, intensă, duce simţul gustativ la o altă extremă, la fel de minunată.
Mâncarea în China poate fi un obiectiv turistic în sine sau doar provocare şi, cu excepţia fast-food-urilor internaţionale şi a hotelurilor de lux, nu prea vei găsi reţetele occidentale, nici condimentele lor. Se mânâncă orice, prea variat ca să poţi descrie, iar preţurile sunt mai multe decât rezonabile, chiar mici în raport cu cele de la noi.

8. Cea mai mare piaţă centrală din lume se află în Beijing: Tiananmen. Combinaţia dintre măreaţa poartă a Oraşului Interzis, tabloul lui Mao, sediul Partidului Comunist, mausoleul lui Mao şi ecranele mari cu reclame turistice strălucitoare trebuie văzută ca să înţelegi comunismul chinezesc din ziua de azi.

9. China s-a modernizat, iar imaginea clasică a chinezului în tunica monocromă, întunecată, încheiată până sub bărbie, sau a grupurilor pierdute în unde gri şi triste, a rămas zugrăvită doar în fotografii şi tablouri. Îmbrăcămintea modernă, diversificată până la exces, policromă până la epuizarea tuturor nuanţelor, face ca orice atmosferă uniformă, sobră, să fie uitată în deceniile ce au trecut. Foarte rar, în forfota mulţimilor, ca o apariţie secretoasă, fantomatică, o siluetă pare a nu-şi găsi locul: un vârstnic cu tunică lungă şi pantaloni bleumarin, cu şapcă muncitorească şi cu aerul unui rătăcit în modernitate.
10. Am lăsat la final pagodele arcuite, jucăuşii lei din granit, dragonii sculptaţi în metal, ciucurii roşii, grădinile chinezeşti de vis, lampioanele legănate de vânt, dansatorii din parcuri, beţigaşele parfumate, călugării în robe galbene, templele cu Budha veseli, mătasea pictată cu imagini legendare, jadul viu, ceramica miniatural pictată şi olanele smălţuite. Toate, decoruri omniprezente şi personaje actuale, deschid porţile celui mai mare cartier chinezesc al lumii şi dau tonul potrivit poveştilor de la ele de acasa.