Cum au apărut peştii zburători?
Primele
asemenea vieţuitoare şi-au dezvoltat aptitudinile speciale - „zborul”
deasupra apei - pentru a scăpa de reptilele prădătoare marine, cred
specialiştii.
Peştii zburători actuali sunt capabili să străbată, planând în aer,
distanţe de până la 400 m în 30 de secunde, atingând viteze de peste 70
km/h, probabil în încercarea de a scăpa de atacul unor prădători precum
delfinii, calmarii ori peştii răpitori.
Peştii zburători moderni trăiesc în ape tropicale şi subtropicale şi,
până de curând, nu se cunoştea niciun exemplar fosil mai vechi de 65 de
milioane de ani.
Însă noi descoperiri paleontologice indică faptul că zborul planat a
apărut cel puţin încă o dată în istoria evoluţiei peştilor. Fosile
dezgropate în anul 2009 în sud-estul Chinei au fost recent analizate,
dezvăluind cele mai vechi dovezi cunoscute ale existenţei zborului
planat deasupra apei, în seria vertebratelor.
Fosilele cercetate provin de la o specie de peşte marin numit Potanichthys xingyiensis,
care a trăit în urmă cu 235-242 de milioane de ani, în ceea ce
paleontologii numesc Marea Yangtze, parte a Oceanului Paleotethys, care
se întindea acolo unde se găsesc azi Oceanul Indian şi Asia de Sud.
Credit foto: Guang-Hui Xu
Potanichthys xingyiensis era capabil, se pare, să planeze ca şi
peştii zburători moderni, având o pereche de înotătoare pectorale mari
care ar fi putut servi drept „aripi” şi o înotătoare caudală (la capătul
cozii) bifurcată, cu lobul inferior mult mai dezvoltat decât cel
superior; înotul cu o coadă astfel alcătuită ar fi putut genera
suficientă forţă pentru a propulsa peştele afară din apă.
Totuşi, peştii moderni nu ar descinde din această specie fosilă. De
aceea, cercetătorii consideră că abilitatea de a plana deasupra apei ar
fi apărut independent în cel puţin două ocazii - la această categorie
de peşti fosili şi ulterior, încă o dată, la strămoşii peştilor
zburători actuali.
Alte fosile dezgropate din acelaşi sit palontologic unde a fost găsit Potanichthys xingyiensis
aparţin unor reptile marine preistorice din perioada triasică, precum
ihtiozaurii, cu un corp hidrodinamic, asemănător celui al delfinilor
actuali. Capacitatea de planare a peştilor zburători ar fi putut fi un
răspuns adaptativ - peştii au evoluat astfel pentru a scăpa de aceşti
prădători.
Grupul de peşti (azi dispărut) căruia îi aparţine Potanichthys xingyiensis
este numit thoracopteride; anterior cercetărilor din China, fosile de
thoracopteride mai fuseseră găsite doar în Austria şi Italia. Acum însă,
noile descoperiri arată că aceşti peşti trăiau în tot Oceanul
Paleotethys.
Peştii zburători actuali sunt adaptaţi la apele oceanice calde şi nu pot
zbura la temperaturi mai mici de 20 de grade Celsius, datorită
limitărilor specifice ale funcţiei muşchilor. Extrapolând, cercetătorii
chinezi care au studiat fosilele cred că şi thoracopteridele triasice
aveau limitări asemănătoare, ceea ce înseamnă că, în regiunea în care au
fost găsite, domnea, în urmă cu cca. 240 milioane de ani, un climat
cald.
Potanichthys xingyiensis a trăit cu cca. 10 milioane de ani
după marea extincţie permian-triasică, cea mai dramatică din istoria
vieţii pe Terra. Se crede că perioada necesară refacerii ecosistemelor
după acest eveniment catastrofal ar fi fost neobişnuit de lungă, mult
mai lungă decât în cazul altor extincţii în masă, dar aceste descoperiri
par să indice că, totuşi, ecosistemele marine din această zonă s-au
refăcut mai rapid decât se credea.
Sursa: Live Science
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu