O viaţă fără pâine: intoleranţa la gluten
E o boală
chinuitoare, care, după unele estimări pesimiste, afectează aproximativ
un om din 100. Pentru cei atinşi de acestă maladie, pâinea - pâinea
noastră cea de toate zilele - e o adevărată otravă. Nu numai că le este
refuzată plăcerea consumului a numeroase alimente, dar au parte şi de
suferinţe organice mari, cu tot felul de manifestări neplăcute. Nu pot
trăi decât mâncând o dietă specială, dificil de procurat pentru foarte
mulţi dintre ei. Suferinţa lor se numeşte celiachie - sau boală celiacă
-, deşi lumea o desemnează, în general, cu numele cauzei care provoacă
aceste probleme: intoleranţă la gluten. În era contemporană, în care am
reuşit să găsim rezolvări pentru un mare număr de boli grave, care sunt
perspectivele celor ce suferă de această maladie? Există vreo speranţă?
Pare o boală rară, dar nu este aşa; de fapt, graţie îmbunătăţirii
metodelor de diagnostic, sunt descoperite tot mai multe cazuri an de an.
Specialiştii o consideră drept una dintre „bolile noi” apărute la om
odată cu Revoluţia Neolitică petrecută acum aproximativ 10 milenii, care
a inclus trecerea de la viaţa de vânător-culegător la cea de
agricultor. Vânătorii-culegători practic nu consumau cereale; în schimb,
agricultorii au făcut din acestea plantele de bază în culturi. De aici
au început problemele.
Unele dintre cereale conţin gluten,
un amestec de proteine care contribuie, de altfel, la calităţile
nutritive ale respectivelor grăunţe. În Eurasia, cereale utilizate din
vremuri străvechi, precum grâul, secara şi orzul, conţin asemenea
proteine. Iar cu răspândirea în lume a modului de viaţă occidental, tot
mai mulţi oameni au început să consume produse pe bază de grâu, secară
şi orz. Însă nu toţi oamenii pot digera glutenul. O mică parte din
populaţia lumii are o incapacitate fundamentală de a tolera această
componentă, care le agresează sistemul imunitar, provocându-le simptome
foarte neplăcute şi ducând, cu timpul, la degradarea întregului
organism.
Ceea ce numim gluten este componenta proteică a boabelor unor cereale
precum cele trei enumerate mai sus. Glutenul este, în realitate, un
amestec de proteine - glutenina şi gliadina, cea din urmă fiind
responsabilă de apariţia bolii celiace. Glutenul este o componentă
importantă a cerealelor ca aliment: asigură un aport proteic în dietă şi
este, mai cu seamă, important când e vorba despre transformarea
cerealelor în pâine: glutenul e cel care dă elasticitate aluatului, îl
ajută să crească sub acţiunea drojdiilor şi dă pâinii consistenţa ei
specifică. Cerealele care conţin gluten sunt, de aceea, numite
panificabile; aşa se explică de ce din grâu şi secară (ba chiar şi din
orz, la nevoie) se poate face pâine, în vreme ce din orez şi porumb, nu:
orezul şi porumbul nu conţin gluten.
Pâinea este o parte importantă nu doar a hranei, ci şi a culturii
noastre, un aliment cu conotaţii simbolice importante şi cu însuşiri
pozitive... mai puţin pentru cei ce suferă de intoleranţă la gliadina
din gluten. Pentru ei, pâinea - acest aliment fundamental care, pentru
mulţi dintre noi, reprezintă însăşi chintesenţa hranei şi simbolul ei -
este nu un aliment, ci o bombă cu toxine. Şi la fel sunt şi multe dintre
micile plăceri alimentare ale vieţii - biscuiţi, cozonac, orice,
absolut orice este făcut cu făină de grâu, ori conţine secară sau orz.
În ziua de azi, conţin gluten şi multe mezeluri şi mâncăruri din
conservă, ba chiar şi unele produse cosmetice.
Celiachia are, de multe ori, un substrat genetic (la majoritatea celor
ce suferă de celichie se regăsesc anumite variante ale unor gene), dar
genetica nu este singurul aspect implicat. Opinia curentă în rândul
specialiştilor este că această boală este una polifactorială: în ea sunt
implicaţi mai mulţi factori de ordin genetic şi există şi alţi factori
favorizanţi, care fac ca boala să se manifeste la o anumită persoană. În
esenţă, ea este o boală autoimună, asociată cu o reacţie anormală a
sistemului imunitar, reacţie declanşată de anumite fracţii proteice din
gliadină. Sunt implicate în mod special trei peptide (lanţuri scurte de
aminoacizi, care prin asociere formează lanţurile lungi ce reprezintă
moleculele de proteină). Sub acţiunea unei enzime numite
transglutaminază tisulară, aceste proteine sunt modificate şi
declanşează un răspuns „dur” din partea sistemului imunitar, la nivelul
intestinului subţire, unde apare o reacţie inflamatorie. Aceasta
afectează vilozităţile intestinale - acele mărunte formaţiuni
digitiforme, ca nişte „perişori”, care căptuşesc mucoasa intestinului
subţire - care au un rol esenţial în absorbţia substanţelor nutritive,
astfel încât procesul absorbţiei nu se mai poate desfăşura normal.
Boala se poate manifesta cu diferite grade de severitate. În cazurile
grave, copiii născuţi cu această afecţiune prezintă, de îndată ce încep
să consume alimente ce conţin gluten, simptome severe, precum diaree (de
culoare deschisă şi cu un aspect grăsos tipic - steatoree -, datorită
malabsorbţiei grăsimilor, care sunt astfel eliminate în scaun) şi
scădere în greutate sau întârziere în creştere. Mulţi pacienţi se plâng
de simptome asociate cu aparatul digestiv: diaree, dureri abdominale,
balonare, uneori ulcere bucale (leziuni pe mucoasa gurii). În formele
mai uşoare, simptomele sunt mai subtile şi nu neapărat legate de
intestin; de exemplu, unii dintre adulţii care suferă de celiachie în
formă moderată pot avea doar o stare de oboseală, de lipsă generală de
energie şi un oarecare grad de anemie.
Chiar şi aşa, a te simţi mereu vlăguit e o stare extrem de neplăcută, ca
să nu mai vorbim de cei care au dureri şi alte probleme intestinale.
Dar neplăcerile nu se termină aici. Boala celiacă, pe lângă disconfortul
pe care îl creează, este periculoasă prin faptul că face loc şi altor
probleme de sănătate.
În lipsa unor măsuri, intoleranţa la gluten duce, cu timpul, la
afectarea mucoasei intestinului. Odată deteriorate vilozităţile
intestinale, absorbţia se face defectuos. Pe de o parte, aceasta este
cauza diareei severe de care suferă mulţi dintre bolnavii de celiachie;
pe de altă parte, faptul că o mare parte din substanţele nutritive,
vitaminele, mineralele, în loc să fie absorbite în corp, sunt eliminate
duce, cu timpul, la carenţe grave ale organismului. Oasele se
fragilizează, apare osteoporoza şi creşte riscul de fracturi; bolnavii
de celiachie au adeesea probleme de fertilitate şi au, de asemenea, un
risc mai mare de a suferi de cancer al intestinului. În timp, se poate
instala tabloul unei malnutriţii grave, care îşi pune amprenta pe
întreaga funcţionare a organismului.
Şi mai trist e faptul că, adesea, cei care au această boalaă nici măcar
nu ştiu că o au. Problemele lor de sănătate sunt adesea atribuite altor
cauze. Este o boală care, chiar şi în ţările dezvoltate, este mult
sub-diagnosticată. În Marea Britanie, de pildă, se estimează că doar
aproximativ 15% dintre cei ce suferă de celiechie sunt diagnosticaţi ca
atare şi pot primi astfel recomandări
care să-i ajute. Restul... suferă în tăcere, mulţi dintre ei
chinuindu-se ani în şir până când un medic competent reuşeşte să
identifice corect boala
Nu există niciun tratament?
Maladia nu este vindecabilă, dar există o metodă - singura, deocamdată -
de a evita efectele ei distructive: dieta fără gluten. Din păcate, e
uşor de spus, dar mult mai greu de făcut. Metoda este, ce-i drept,
eficientă: renunţarea la alimentele care conţin gluten duce la
dispariţia simptomelor supărătoare, iar starea de sănătate se
restabileşte la un nivel satisfăcător. Teoretic, metoda e simplă, însă
aplicarea ei practică nu mai merge atât de uşor: pe de o parte, glutenul
este atât de prezent, în mii de alimente dintre cele mai obişnuite,
încât e realmente dificil de evitat; pe de altă parte, multe dintre
alimentele special preparate fără gluten (de pildă produsele de
panificaţie fără gluten) sunt mai scumpe decât variantele lor obişnuite,
astfel încât problema capătă şi o dimensiune economică deloc
neglijabilă.
În aceste condiţii, cea mai recentă descoperire legată de boala celiacă
este o mare speranţă: în prezent se testează un vaccin care, spun
inventatorii săi, ar putea efectiv vindeca boala. Aflat deocamdată în
stadiu experimental, vaccinul ar putea să elimine răspunsul violent al
organismului la contactul cu glutenul alimentar, făcând sistemul
imunitar mai „tolerant” faţă de gluten.
Vaccinul a fost testat cu succes în laborator şi urmează acum să intre în faza următoare - a testelor clinice pe oameni.
Vccinul acţionează „reprogramând” sistemul imunitar, astfel încât acesta
să nu mai atace celulele din intestin ca răspuns la ingestia de gluten.
Numit NexVax2, vaccinul conţine mici fragmente din proteinele
responsabile de declanşarea răspunsului imun exagerat - cele trei
peptide din gliadină care par să fie cel mai des asociate cu apariţia
simptomelor bolii celiace.
Datorită faptului că fragmentele proteice din vaccin sunt atât de mici,
sistemul imunitar nu reacţionează violent, nu mai declanşează un atac
asupra celulelor din intestin şi „învaţă” treptat să accepte
respectivele proteine, să le considere inofensive.
Vaccinul nu se administrează în doză unică, ci într-o serie de injecţii,
crescând treptat cantitatea de proteină introdusă în organism. În acest
mod, sistemul imunitar este obişnuit treptat cu cantităţi tot mai mari
de gluten, astfel încât, atunci când acesta este introdus în dietă - tot
treptat - nu mai este perceput drept o agresiune, iar corpul nu mai
reacţionează drastic la prezenţa lui.
Compania americană care produce vaccinul, Immusant Inc., afirmă, că, în
cel din urmă, bolnavii de celiachie vor putea consuma pâine ca parte a
dietei lor.
La ora actuală vaccinul este testat într-un prim studiu clinic de mică
amploare, pe cca. 100 de pacienţi, în SUA, Australia şI Noua Zeelandă.
Firma producătoare şi-a anunţat intenţia de a-l comercializa peste 3 sau
4 ani, dacă rezultatele testelor vor fi bune. Şi, cu toate că unii
specialişti, ca Sarah Sleet, director executiv al organizaţiei britanice
Coeliac UK (care a finanţat în parte cercetările asupra vaccinului)
consideră că 3-4 ani reprezintă un ţel prea ambiţios şi cred că va fi
nevoie de mai mult timp, ideea unui vaccin care să pună capăt
problemelor grave de sănătate produse de boala celiacă este o rază de
speranţă la orizontul aşteptărilor milioanelor de oameni care, astăzi,
se tem de ravagiile pe care le-ar putea face chiar şi o bucată mică de
pâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu