duminică, 20 martie 2011

Fatehpur Sikri – Oraşul Marelui Akbar

Fatehpur Sikri – Oraşul Marelui Akbar
de Iulia Nalatan
Nu prea mă impresionează grandoarea imperiilor europene. Versailles-ul, Roma şi Viena mă lasă rece. Însă când vine vorba de moguli lucrurile stau cu totul altfel. Admir foarte mult arta şi arhitectura în care India se împleteşte cu islamul.

În afară de Shah Jahan, fără de care Taj Mahal-ul nu ar fi existat, Akbar este împăratul mogul care se bucură de cea mai mare apreciere. Este un Alexandru cel Mare al Indiei. Sub conducerea lui, imperiul a cunoscut o foarte mare expansiune geografică, printr-o strategie bazată pe alianţe. Akbar este apreciat pentru că în afară de abilităţile de conducător a creat punţi de legătură între religii, a încurajat toleranţa şi buna înţelegere între oameni. Viziunea lui Akbar a fost aceea a unui imperiu care foloseşte diversitatea în mod constructiv. Deşi analfabet, Akbar a avut un simţ artistic deosebit şi pasiune pentru literatură şi filosofie.



Mormântul lui Akbar, impresionantă arhitectură mogulă, se află la Sikandra, în apropiere de Agra. Imediat după ce treci de poarta decorata foarte frumos cu motive florale şi geometrice, te aşteaptă o grădină imensă în care căprioarele trăiesc în voie. Clădirea la subsolul căreia se află mormântul se află în centrul grădinii, are 4 etaje şi este în formă de piramidă.



În timpul lui Akbar capitala imperiului s-a mutat pe malul râului Yamuna, la Agra, oraş care pentru o perioadă a purtat numele de Akbarabad. La 40 de km de Agra, Akbar a construit ca reşedinţă principală oraşul numit Fatehpur Sikri (Oraşul Victoriei). Parte din Patrimoniul Unesco, ansamblul de clădiri face parte din itinerariul tuturor celor care vizitează India de Nord.





Buland Darwaza, poartă de acces de înălţimi impresionante (54 m), a fost construită de Akbar în 1601 pentru a comemora victoria în războiul cu Gujaratul. O inscripţie în arabă a vorbelor lui Isus e inclusă pentru a demonstra toleranţa religioasă a marelui împărat: "Lumea este un pod, treci peste el, dar nu construi case". Paradoxal, până şi gloria mogulilor a fost învinsă de trecerea timpului.



Mormântul sfântului sufist Salim Chishti se află într-o clădire albă, ce respiră prin Jalis, artisticele ferestre din marmură perforată. Mormântul se află într-o încăpere centrală, pătrată, unde doar bărbaţii au acces. Femeile pot intra, cu capul acoperit, în coridorul care înconjoară această încăpere. Se spune că Akbar a venit să se roage acestui sfânt pentru a avea un moştenitor. Foarte mulţi credincioşi vin şi în ziua de azi cu dorinţe, pe care le leagă, simbolic, de pereţii încăperii în care e mormântul. Dacă dorinţa se îndeplineşte trebuie să se întoarcă şi să desfacă firul legat.





Diwan-i-Am, holul de audienţe publice, locul unde împăratul venea să asculte problemele şi nevoile oamenilor.

Diwan-i-Khas, holul de audienţe private, o încăpere celebră pentru pilierul central decorat intens cu modele geometrice şi florale, care susţine o platformă circulară legată de cele 4 colţuri prin pasaje din piatră. Acesta e locul unde Akbar purta discuţii cu reprezentanţi ai diferitelor religii.





Ibadat Khana, locul unde s-au pus bazele religiei sincretice, Din-e-Ilahi (Credinţa în Dumnezeu), care a încorporat elemente din hinduism, islamism, creştinism şi jainism.

Naubat Khana, locul unde stătea orchestra şi muzicienii care anunţau sosirea împăratului.

Pachisi Court, o curte foarte mare în care împăratul juca şah folosind pe post de piese femei sclave.

Panch Mahal, un palat cu 5 niveluri care se micşorează pe măsură ce creşte înălţimea, ultimul fiind un singur turn chhatri. În interior sunt în total 176 de coloane distribuite pe fiecare nivel. Se consideră că acest palat a fost construit pentru ca doamnele să poată admira priveliştea oraşului.



Se spune că Akbar a avut un harem de aproximativ 5000 de femei şi doar 3 soţii legale, de religii diferite. În Fatehpur Sikri, fiecare are o clădire specială.

Hujra-i-Anup Talao, locuinţa soţiei musulmane.



Palatul lui Mariam-uz-Zamani, soţia creştină, din Goa, cu arhitectura în formă de cruce.



Palatul lui Jodha Bai, soţia hindusă, este cel mai mare şi cel mai important din întregul harem deoarece aceasta era preferata împăratului. Arhitectura e un melanj reuşit între stilul hindus şi islamic. Motive şi simboluri hinduse precum elefantul, floarea de lotus, lebăda sunt folosite ca elemente de decor.



Vizitând astfel de locuri istorice vedem rămăşiţele unei lumi demult apuse. E ca şi cum te-ai uita la un schelet lipsit de viaţă. E ca şi cum ai vedea o scenă fără actori, părăsită după spectacol. Şi, din păcate, actorii joacă alte roluri, scenariul s-a schimbat iar noi nu putem decât în imaginaţie să vedem spectacolul.

Cum arăta Fatehpur Sikri pe vremea când aurul şi pietrele preţioase scânteiau pe pereţi, când covoarele persane împodobeau palatele, când muzică răsuna zi şi noapte iar târguri cu cei mai renumiţi comercianţi erau organizate special pentru femeile din harem?

Pentru a trăi puţin atmosferă acelor vremuri vă recomand filmul Jodha Akbar.





*** Mulţumesc din suflet Simonei (http://incredibleindianart.blogspot.com/) şi lui Zakir pentru că au făcut din şederea mea în Agra una din cele mai frumoase amintiri din India.

Camera foto de 1 mm înlocuieşte camera cât o pastilă, considerată prea mare (VIDEO)

Camera foto de 1 mm înlocuieşte camera cât o pastilă, considerată 
prea mare (VIDEO)
Inginerii germani au creat o cameră de filmat de dimensiunea unei granule de sare. Capabilă să ajungă în cele mai inaccesibile zone din corpul uman, microcamera este utilă atât în medicină, cât şi în industria auto.
Cei de la Institutul Fraunhofer din Berlin au proiectat camera de filmat împreună cu Awaiba, firmă specializată în senzori de imagine. Cele două instituţii au încercat să îmbunătăţescă vechile microcamere de filmat şi să le adapteze pentru noile cerinţe medicale.

Actualele camere de filmat folosite în industria medicală sunt fabricate manual, astfel că tehnicile utilizate de către producători duc la un preţ ridicat al microcamerelor. Michael Töpper, project manager al Institutului din Berlin, împreună cu colegii săi au proiectat o metodă automatizată de asamblare a camerelor de filmat, reducând astfel foarte mult costurile producţiei.

Fiecare dintre cele 3 laturi ale microcamerei are o dimensiune de 1 mm, camera de filmat având o rezoluţie de 25.000 de pixeli. Deşi numărul de pixeli este prea mic pentru fotografii profesionale, imaginea rezultată este foarte utilă în aplicaţiile medicale.



Pentru sterilizarea camerelor de filmat endoscopice folosite în acest moment în medicină este necesară folosirea multor substanţe chimice. Prin faptul că noile camere au costuri reduse de producţie, nu mai este necesară curăţarea lor pentru reutilizare, deoarece o singură microcameră costă mai puţin decât întregul proces de curăţare.

De obicei folosite pentru a realiza o endoscopie sau o colonoscopie, doctorul Gregory Cooper susţine că noile microcamere sunt mai avantajoase în comparaţie cu cele care se înghit ca o pastilă. Acestea din urmă se mişcă cu o viteză prea mare pentru a captura toate informaţiile necesare din cei opt metri de intestin.

Compania Awaiba precizează că microcamerele sunt deja în teste şi că în următorii doi ani urmează să fie date spre producţie.

Pe lângă utilizarea camerelor de filmat în industria medicală, acestea pot fi foarte utile şi în industria auto, microcamerele având scopul de a ajuta şoferii să parcheze cu ajutorul unui sistem de asistare omniprezent. Pe lângă acest avantaj, camerele pot ajuta la monitorizarea şoferilor care ar putea adormi la volan.

Specialiştii spun că acestea sunt doar câteva din aplicaţiile posibile pentru aceste microcamere, iar odată ce vor fi puse pe piaţă alte zeci de aplicaţii vor fi descoperite de companii din varii domenii.



Sursa: Discovery News si descopera

Un dinozaur gigant a fost descoperit în Angola

Un dinozaur gigant a fost descoperit în Angola
Pentru prima dată în Angola a fost descoperită o fosilă a unui dinozaur. Este vorba despre o creatură necunoscută până acum, ce deschide porţile unor noi cercetări într-o zonă slab dezvoltată.
Cercetătorii care au făcut publică vestea descoperirii unei creaturi cu gât lung, un posibil sauropod ierbivor, susţin că dinozaurul descoperit pare a fi printre primele vieţuitoare care au populat Pământul.

Echipa internaţională de arheologi care a descoperit şi identificat un os din antebraţul creaturii, afirmă că acesta provine de la un dinozaur necunoscut anterior, potrivit descrierii scheletului.

Fosila a fost găsită alături de dinţi de peşte şi de rechin. Acum 90 de milioane de ani în acel loc se găsea fundul oceanului, arheologii speculând că dinozaurul a fost luat de ape, ca apoi să fie sfâşiat de rechini preistorici.

Dinozaurul a primit numele de Angolatitan adamastor; angolatitan înseamnă "gigantul angolez", iar adamastor e numele dat de poetul naţional portughez, Camões, unei imense creaturi marine. Deşi nu a luat parte la cercetările angoleze, Matthew F. Bonnan, expert sauropod de la Universitatea Western Illinois, a spus că, după ce a studiat raportul arheologilor implicaţi, consideră că este într-adevăr vorba despre un nou sauropod.

Proiectul PaleoAngoa, început în 2005 de către arheologii care au făcut marea descoperire este prima cercetare paleontologică efectuată în Angola de la cercetările făcute în 1960. Cercetările iniţiale au fost întrerupte de începerea războaielor în această zonă, războaie care s-au încheiat în anul 2002, odată ce armata l-a ucis pe liderul rebelilor, Jonas Savimbi. Efectele economice ale conflictelor au fost devastatoare, ţara fiind lăsată în ruină. Descoperirea petrolului în ultima vreme a dus la un boom economic, dar această creştere nu se reflectă asupra întregii populaţii.

Arheologii afirmă că problema lor nu o constituie terenurile minate şi lipsa siguranţei în zonă, ci lipsa banilor necesară continuării cercetărilor.

Octavio Mateus, membru al proiectului PaleoAngola, a descoperit Agolitan adamastor-ul în 2005, anii ce au urmat fiind necesari pentru completarea cercetării, excavarea şi scrierea unei lucrări ştiinţifice. Publicarea raportului final ce anunţă descoperirea reprezintă punctul culminant pentru cercetător, ce duce la bun sfârşit un efort ce a durat 6 ani.



Sursa: Fox News si descopera

O copie? Nu, un tablou autentic, extrem de valoros

O copie? Nu, un tablou autentic, extrem de valoros
O lucrare a marelui pictor flamand Anthony van Dyck a fost descoperită în subsolul Academiei Regale de Arte Frumoase din Madrid.
Opera, intitulată "Fecioara cu pruncul", o înfăţişează pe Fecioara Maria ţinându-l în braţe pe pruncul Iisus, înconjurată de Maria Magdalena, Regele David şi Fiul Risipitor.
Tabloul a zăcut în subsolul muzeului din capitala Spaniei timp de mai bine de un secol, fiind considerat o copie a celebrei lucrări realizate de Anthony van Dyck.
În luna iulie a anului trecut, restauratorii au întreprins un studiu minuţios asupra tabloului - implicând analiza pigmenţilor şi investigaţia cu raze x -, studiu care a confirmat că opera îi aparţine lui Van Dyck.

Iniţial, tabloul, pictat pe la 1625, a făcut parte din colecţia Ducelui de Medina de las Torres, viceregele spaniol din Napoli.
La mijlocul secolului al XVII-lea, a fost transferat la mânăstirea El Escorial din apropierea Madridului, unde a supravieţuit jafului din urma invaziei napoleoniene din 1808.
Puţin mai târziu - nu se cunoaşte data exactă - tabloul a fost dus la Academia San Fernando.
Van Dyck, unul din cei mai mari pictori şi gravori flamanzi, reprezentant al stilului baroc şi discipol al lui Rubens, a finalizat aproximativ 800 de picturi înainte de moartea sa, la vârsta de 42, în anul 1641. Una dintre ultimele sale lucrări, un autoportret (foto), pictat cu puţin timp înainte de a muri, a fost vândută pentru 8.3 milioane de lire sterline la o licitaţie la Londra, în 2009.
Sursa: Telegraph si descopera

21 balene au pierit pe o plajă din sudul Australiei. 11 au fost salvate

21 balene au pierit pe o plajă din sudul Australiei. 11 au fost 
salvate
Douăzeci şi unu de balene cu înotătoare lungi au fost găsite moarte, după ce au eşuat pe insula Bruny, parte a Tasmaniei (sudul Australiei). Alte unsprezece au fost salvate.
Balenele eşuate au fost depistate joi de către un yaht care trecea prin acea zonă. Personalul de pe yaht a udat în continuu balenele cu apă, sperând că acestea vor supravieţui până la apariţia autorităţilor ce fuseseră alertate cu puţin timp în urmă.

Peste noapte, salvatorii au folosit bărci şi plase pentru a muta balenele, reuşind în cele din urmă să le redea libertatea celor unsprezece care au fost salvate. Autorităţile au precizat că atunci când au ajuns la faţa locului multe dintre balene erau deja moarte. Totodată au menţionat că dacă nu ar fi fost anunţaţi, balenele ar fi ajuns să se descompună, deoarece nu există drumuri de acces către plaja retrasă unde au eşuat balenele.

Este cunoscut faptul că în zona Tasmaniei au loc frecvente eşuări ale balenelor, însă oamenii de ştiinţă nu au o explicaţie pentru aceste întâmplări. Rosemary Gales, purtătoare de cuvânt a departamentului responsabil cu mediul înconjurător, are o explicaţie pentru aceste evenimente neplăcute: "dacă o balenă face o greşeală şi se îndreaptă spre apă mai puţin adâncă, celelalte o vor urma, pentru că balenele sunt animale sociale".

Sursa: AFP

sâmbătă, 19 martie 2011

Abatia Saint Michel – minunea din Atlantic.

Abatia Saint Michel – minunea din Atlantic.
 Abatia Saint Michel – minunea din largul
                                                          oceanului
    Valuri uriase, unele dintre ele de peste 9 metri, nisipuri miscatoare si noroi care te poate inghiti intr-o clipa, un drum care se deschide doar atunci cand natura, sau Dumnezeu, o vrea, obstacole pe care oamenii le-au asociat mereu cu cele din drumul catre perfectiune si Divinitate...
    La capatul acestui drum, una dintre cele mai frumoase creatii pe care omenirea le-a dat vreodata: Abatia Saint Michel, minunea normanda din largul Atlanticului...
    Legenda spune ca, in anul 708, Arhanghelul Mihail i-ar fi aparut Sfantului Aubert, pe atunci episcop de Avranches, si i-ar fi poruncit sa ridice o biserica pe mica insula din largul coastei normande, pe locul pe care odinioara se aflase un fort al galilor armoricani si apoi al romanilor.
    Aubert a ignorat spusele Arhanghelului in ciuda faptului ca minunea s-a repetat de mai multe ori. Infuriat, trimisul Domnului i-ar fi facut o gaura in craniu, cu degetul sau de foc, convingandu-l astfel sa dea ascultare cererii divine. Un an mai tarziu, in anul 709, prima constructie de pe insula era deja finalizata. Asa se nastea una dintre minunile lumii medievale...


    Insula a fost anexata de catre William I "Sabie Lunga", duce de Normandia, in anul 933, iar in anul 966, o comunitate de preoti benedictini si-a gasit adapostul permanent in biserica Saint Michel, construind o buna parte din ceea ce avea sa devina, intr-un final, abatia cu acelasi nume.
    Anii de glorie ai asezarii monahale au inceput odata cu ascensiunea lui Wilhelm Cuceritorul si ocuparea Angliei de catre acesta. In schimbul sprijinului acordat viitorului monarh, preotii au primit largi posesiuni, inclusiv o insula in apropiere de Cornwall, acolo unde avea sa fie ridicata o sora a abatiei normade, prioria Saint Michel de Penzance.


    Razboiul de 100 de ani dintre Anglia si Franta a transformat abatia in teatru de razboi, ea nefiind insa cucerita gratie fortificatiilor ridicate in secolele XI-XIV. Astazi, doua dintre bombardele engleze, abandonate de catre asediatori, numite Le Michelettes, sunt inca expuse in apropierea zidurilor abatiei.
    Atat de mult mersese faima asezarii incat, alaturi de Roma si Compostela, abatia Saint Michel devenise al treilea loc de pelerinaj, ca importanta, din Europa medievala.
    Chiar regele Ludovic al XI-lea al Frantei, intemeietorul ordinului Arhanghelului Mihail, in anul 1496, a intentionat ca manastirea sa devina sediul acestui ordin, doar distanta mare dintre Paris si Normandia facand ca visul sau sa nu se realizeze.


    A urmat apoi Revolutia Franceza, iar Saint Michel a fost aproape parasita si, apoi, transformata in inchisoare pentru sustinatorii regalitatii. A fost nevoie de interventia intelectualitatii franceze, in frunte cu Victor Hugo, pentru a reda abatia patrimoniului national al Frantei.
    Abia in anul 1966, o comunitate de preoti s-a reintors pe insula, reluand o traditiei veche de peste 1300 de ani.


    Cu timpul, in jurul manastirii, a inceput sa reinvie si satul medieval, in prezent insula avand o populatie de 80 de persoane, dintre care 50 sunt calugari.
    Inclusa in patrimoniul mondial UNESCO inca din anul 1979, abatia Saint Michel a devenit iarasi o Mecca a pelerinilor, primind anual peste 3 milioane de credinciosi.
   
  materiaal primit prin posta electronica

Taj Mahal – Bijuteria artei mogule

Taj Mahal –  Bijuteria artei mogule
de Iulia Nalatan
Am văzut Taj Mahal-ul în poze de atâtea ori. Totuşi, realitatea depăşeşte cu mult orice imagine. Impresia pe care mi-a lăsat-o acest loc e cea a perfecţiunii şi armoniei. La fel că un superb apus de soare, Taj-ul te lasă fără cuvinte. Prin simplitate şi simetrie e un simbol al eleganţei. E un monument extrem de feminin şi delicat ce sfidează greutatea marmurei. Emoţie sculptată în piatră sau, cum spunea Tagore, "o lacrimă pe obrazul timpului".

Aflat în Agra, monumentul e considerat cel mai bun exemplu de arhitectură mogulă din India şi e una din cele 7 minuni ale lumii.

Povestea Taj Mahal-ului este una despre iubirea care depăşeşte moartea. Cel puţin aşa se spune. Construirea Taj-ului a fost poruncită de conducătorul Shah Jahan (1628-1658). Soţia cea mai dragă a acestuia, Arjumand Bano Begum, iubită, prieten, consilier politic, a devenit ulterior Mumtaz Mahal (Coroana Palatului). Mumtaz i-a dăruit lui Shah Jahan 14 copii şi l-a însoţit pe împărat peste tot, inclusiv pe câmpul de luptă. Într-una din campaniile militare, Mumtaz a murit dând naştere celui de-al 14 copil. Ultima ei dorinţă a fost ca împăratul să-i dovedească iubirea construind cel mai frumos mausoleu.



Construcţia monumentului a început în 1632 şi a durat 22 de ani, implicând munca a peste 20.000 de oameni. Se spune că Imperiul Mogul a dispus la vremea respectivă de enorme bogăţii şi resurse financiare. Astfel, pentru a da viaţă acestui proiect cele mai de calitate materiale au fost folosite, cei mai talentaţi meşteri şi artizani au fost angajaţi.

Accesul la Taj se poate face prin 3 porţi din piatră roşie de Agra, perfect aliniate cu centrul monumentului. Fiecare poartă e că un văl care îţi dezvăluie treptat frumuseţea ascunsă în spate.



După ce treci de poartă vezi la depărtare superba bijuterie albă de care te apropii traversând grădina, charbagh (char=patru, bagh=gradina), ca un covor persan. În Islam, grădina are o simbolistică spirituală. Potrivit Coranului, paradisul este o grădină minunată iar grădină de pe pământ trebuie să fie o reflectare a paradisului. Dintr-o suprafaţa totală de 580 m x 300 m, grădina ocupă 300 m x 300 m.

Taj-ul a fost construit, strategic, pe malul râului Yamuna care furniza apa necesară printr-un ingenios sistem de aprovizionare. Apa este parte a paradisului, în viziunea profetului Mohamed. În mod normal, canalele care traversează grădina reflectă silueta vaporoasă a Taj-ului iar fântânile arteziene, când funcţionează, transformă locul într-o Grădină a Edenului.



Taj-ul este construit din marmură albă, adusă din Rajasthan. În funcţie de momentul zilei, de la răsărit la apus, marmura reflectă nuanţe şi culori de tot felul.

Impresionează armonia dimensiunilor şi a spaţiului folosit, stilul combinând superlativul artei indiene şi persane. Una din caracteristicile principale ale arhitecturii mogule este simetria radială şi bilaterală. Astfel, din orice parte te-ai uita la Taj, vezi acelaşi lucru. Are formă octogonală, cu feţe identice. Înăuntru sunt 16 camere, 8 pe fiecare nivel. Mumtaz este înmormântată de-a dreapta lui Shah Jahan, cu faţa către Mecca. Vizitatorii pot vedea doar o replică a mormintelor, originalele aflându-se în camera subterană.



Mausoleul este construit pe o platformă cu câte un minaret în fiecare colţ. Dacă te uiţi cu atenţie, fiecare minaret nu este perfect vertical ci înclinat spre exterior, astfel încât, în caz de cutremur să nu se prăbuşească peste construcţia centrală.



E evident că fără avansate cunoştinţe de tehnologie şi ştiinţă, fără mii de minţi strălucite şi mâini îndemânatice asemenea perfecţiune nu se putea realiza.

Dacă de departe Taj-ul te impresionează prin armonia între grandoare şi eleganţă, de aproape eşti surprins de minunăţia detaliilor.



Inscripţiile din Coran, frumos caligrafiate cu negru, se folosesc de iluzia optică ca să arate de aceeaşi dimensiune când te uiţi de jos. Cei care au studiat tematica acestor inscripţii spun că locaţia şi forma monumentului sunt o reprezentare a tronului lui Allah care domneşte peste Grădina Paradisului în Ziua Judecăţii.



Decoraţiunile superbe sunt realizate prin piatra dură, pietre preţioase şi semipreţioase fiind integrate în marmură sub formă de modele florale repetitive. Prin arabesque precizia matematică devine estetic şi simbol. Fiecare colţisor e minuţios decorat, ca o operă de artă unică. Din păcate, dacă timpul nu a fost un duşman suficient de puternic, invaziile străine şi vârtejul istoriei au reuşit să mutileze faţa Taj-ului. În prezent, pietrele strălucitoare despre care se vorbeşte lipsesc cu desăvârşire şi puţine sunt colţurile rămase perfect intacte.

*** Vizita mea la Taj Mahal nu ar fi fost la fel de specială fără ajutorul Simonei (http://incredibleindianart.blogspot.com/) şi al lui Zakir. Le mulţumesc din suflet pentru că mi-au dăruit amintiri frumoase în Agra.